opțiuni
  • info

15 definiții pentru străpunge

din care

Explicative DEX

STRĂPUNGE, străpung, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunsei, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere).

STRĂPUNGE, străpung, vb. III. Tranz. 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă; p. ext. a ucide sau a răni cu o armă ascuțită. ♦ A perfora, a găuri. 2. Fig. A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. ◊ Expr. A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. [Perf. s. străpunsei, part. străpuns] – Lat. *extrapungere (= transpungere).

străpunge [#At:...

STRĂPUNGE, $străp...

@A STRĂPUNGE străp'...

străpunge v. 1. ...

strepunge v...

străpúng, -púns, a...

Ortografice DOOM

străpunge (a ~) #...

străpunge (a ~)...

străpunge vb., in...

străpung, -punsei 1 aor.

Sinonime

STRĂPUNGE vb. v. ...

STRĂPUNGE vb. @1....

STRĂPUNGE vb. @...

străpunge vb. #...

Intrare: străpunge
verb (VT622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • străpunge
  • străpungere
  • străpuns
  • străpunsu‑
  • străpungând
  • străpungându‑
 singular plural
  • străpunge
  • străpungeți
  • străpungeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • străpung
 (să)
  • străpung
  • străpungeam
  • străpunsei
  • străpunsesem
a II-a (tu)
  • străpungi
 (să)
  • străpungi
  • străpungeai
  • străpunseși
  • străpunseseși
a III-a (el, ea)
  • străpunge
 (să)
  • străpungă
  • străpungea
  • străpunse
  • străpunsese
plural I (noi)
  • străpungem
 (să)
  • străpungem
  • străpungeam
  • străpunserăm
  • străpunseserăm
  • străpunsesem
a II-a (voi)
  • străpungeți
 (să)
  • străpungeți
  • străpungeați
  • străpunserăți
  • străpunseserăți
  • străpunseseți
a III-a (ei, ele)
  • străpung
 (să)
  • străpungă
  • străpungeau
  • străpunseră
  • străpunseseră
strepunge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străpunge, străpungverb

  • 1. A împunge cu un obiect cu vârf ascuțit, astfel încât vârful (sau întregul obiect) să răzbată în partea cealaltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fînul și snopii îi străpungi și-i încarci. SBIERA, P. 14. DLRLC
    • format_quote Îi scoate limba afară, i-o străpunge cu acul și i-o presură cu sare și cu piperi. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
    • format_quote figurat Îmi zîmbea numai necontenit și mă străpungea cu ochii. SADOVEANU, O. VIII 9. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Săracu ciubotăraș, Tot împunge și străpunge. SEVASTOS, N. 300. DLRLC
    • format_quote poetic Crucea bisericii străpungea seninul. GÎRLEANU, L. 29. DLRLC
    • format_quote poetic Deodată o suliță de foc străpunge perdeaua de arbori. Porțile zilei se deschid și, în valuri, curge lumina pe văi. VLAHUȚĂ, O. A. II 125. DLRLC
    • format_quote figurat În clipa în care se oprește trenul, un fior de groază îi străpunge inima. SP. POPESCU, M. G. 28. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În rangurile rupte zbor glonții vîjîind Și-n ele baioneta străpunge zîngănind. ALECSANDRI, P. II 158. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A ucide sau a răni cu o armă ascuțită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lasă tînguirile și vorbele de prisos, ori te străpung și te zvîrl în rîpă, ca să te mănînce hultanii. SADOVEANU, F. J. 152. DLRLC
      • format_quote Peste Radu năvălea Cu cinci lănci îl străpungea. ALECSANDRI, P. P. 199. DLRLC
      • format_quote reflexiv Era în stare să se străpungă, diavoloaica, pentru ca să-și apere... onoarea. ALECSANDRI, T. I 423. DLRLC
      • format_quote Dușmanu-n luptă l-a ajuns, Un fier în coastă l-a străpuns. MACEDONSKI, O. I 156. DLRLC
      • format_quote figurat Vorbele tari ale răzășului îl străpungeau și-l usturau. SADOVEANU, O. VII 66. DLRLC
    • 1.2. Găuri, perfora. DEX '09 DEX '98
      sinonime: găuri perfora
  • 2. figurat A străbate, a pătrunde, a trece prin ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pătrunde străbate trece
    • format_quote Ieșirăm în livadă. Parcă ploua lumina, străpungînd pomii înfloriți. SADOVEANU, O. V 682. DLRLC
    • format_quote Razele soarelui treptat străpung și răsipesc umbra. ODOBESCU, S. III 319. DLRLC
    • format_quote intranzitiv Țipătul lor [al rațelor sălbatice] era parcă glasul acestui îngheț de pe urmă, glas al ploilor scurte amestecate cu zăpadă, printre care străpungeau fîșii din soare gata să se stingă. DUMITRIU, N. 289. DLRLC
    • chat_bubble A străpunge frontul = a distruge într-un anumit loc linia de apărare a inamicului și a pătrunde dincolo de această linie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. A realiza legătura dintre două lucrări miniere subterane. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.