21 de definiții pentru singuratic

din care

Explicative DEX

SINGURATIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singuratec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic.

SINGURATIC, -Ă, singuratici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; retras, singur (1); (despre manifestările oamenilor) propriu, caracteristic pentru un om singuratic (1), de om singuratic. ♦ (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva, tainic. ♦ (Rar) Unic, singur (3); izolat, singular (2). 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc.; solitar; p. ext. liniștit. O căsuță singuratică. 3. (Gram.; înv.; și substantivat, n.) Singular (1). [Var.: singuratec, -ă adj.] – Singur + suf. -atic.

singuratic, ~ă ...

SINGURATIC, -Ă, $...

@SINGURATIC ~că (~c...

singuratic a. care...

singurátic (est) ș...

SINGURATEC, -Ă adj. v. singuratic.

SINGURATEC, -Ă adj. v. singuratic.

singuratec, ~ă ...

singurătec, ~ă ... corectat(ă)

SINGURATEC, -Ă #a...

Ortografice DOOM

singuratic adj....

singuratic adj....

singuratic adj....

singuratic adj....

singuratic adj. m...

singuratic (cu înțelesul: căruia îi place să trăiască singur).

Sinonime

SINGURATIC adj. @...

SINGURATIC adj. v...

SINGURATIC adj., ...

SINGURATIC s. v. ...

SINGURATIC adj....

singuratic s. #...

Antonime

Singuratic ≠ nesol...

Intrare: singuratic
singuratic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singuratic
  • singuraticul
  • singuraticu‑
  • singuratică
  • singuratica
plural
  • singuratici
  • singuraticii
  • singuratice
  • singuraticele
genitiv-dativ singular
  • singuratic
  • singuraticului
  • singuratice
  • singuraticei
plural
  • singuratici
  • singuraticilor
  • singuratice
  • singuraticelor
vocativ singular
plural
singuratec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singuratec
  • singuratecul
  • singuratecu‑
  • singuratecă
  • singurateca
plural
  • singurateci
  • singuratecii
  • singuratece
  • singuratecele
genitiv-dativ singular
  • singuratec
  • singuratecului
  • singuratece
  • singuratecei
plural
  • singurateci
  • singuratecilor
  • singuratece
  • singuratecelor
vocativ singular
plural
singurătec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

singuratic, singuraticăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Care trăiește departe de alte persoane, izolat de societate; singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șt. O. Iosif a murit trist și singuratic. SADOVEANU, E. 168. DLRLC
    • format_quote Dar nu vine! Singuratic În zadar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr. EMINESCU, O. I 74. DLRLC
    • format_quote Bătrînul Dan trăiește ca șoimul singuratic În peșteră de stîncă, pe-un munte păduratic. ALECSANDRI, P. A. 161. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Franțuzeasca cu puternic accent toscan se dovedea fluidă și bogată, după legea singuraticilor condamnați îndelung la muțenie. SADOVEANU, Z. C. 98. DLRLC
    • 1.1. (Despre manifestările oamenilor) Propriu, caracteristic pentru un om singuratic, de om singuratic. DEX '09
    • 1.2. (Despre perioade de timp) Petrecut, trăit în singurătate. DLRLC
      • format_quote Deodată văzui pe bătrînă privindu-l fix, cu dragoste, cu tristeță și resemnare, cum îl privea de zeci de ani singuratici și triști. SADOVEANU, O. VIII 62. DLRLC
    • 1.3. (Despre acțiuni omenești) Care este făcut în singurătate, fără să fie știut de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: tainic
      • format_quote Fără mărturie străină își face singuraticele sale rugăciuni. HOGAȘ, H. 53. DLRLC
    • 1.4. rar Singur; singular. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre lucruri, așezări omenești etc.) Care este izolat, care este departe de alte așezări omenești etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: solitar antonime: nesolitar
    • format_quote Privighetorile se așază în colțuri singuratice așa alese încît să răspundă armonic ecourile. SADOVEANU, O. VI 331. DLRLC
    • format_quote Se lasă încet-încet într-un ostrov mîndru din mijlocul unei mări, lîngă o căsuță singuratică. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
    • format_quote Conrad simțea în sînu-i un dor necunoscut; Pe podul singuratic ședea el abătut. BOLINTINEANU, O. 240. DLRLC
  • sinonime: singular
    • format_quote Petru Maior nu impune sisteme de cuvinte, ci... le lasă în forma primitivă la înmulțit (= plural) sau la singuratic. RUSSO, S. 60. DLRLC
etimologie:
  • Singur + -atic. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.