opțiuni
  • info

16 definiții pentru solitar (adj.)

din care

Explicative DEX

SOLITAR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Diamant mare montat singur la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.

solitar, ~ă [#A...

SOLITAR, -Ă, solitari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. ◊ Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. S. n. Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din fr. solitaire, lat. solitarius.

SOLITAR2, -Ă, $s...

SOLITAR, -Ă adj. Singur, singuratic, izolat. ♦ Pustiu, neumblat. ♦ Care trăiește retras; retras, iubitor de singurătate. // s.n. Diamant mare care se montează de obicei la un inel. [Cf. fr. solitaire, it. solitario, lat. solitarius].

SOLITAR, -Ă I. $#...

@SOLITAR1 ~ă (~i, ...

solitar a. singura...

*solitár, -ă adj. ...

solitariu, ~ie ...

Ortografice DOOM

!solitar1 #adj...

solitar1 adj. ...

solitar adj. m., ...

Sinonime

SOLITAR adj., s. ...

SOLITAR adj., #...

Antonime

Solitar ≠ nesolita...

Intrare: solitar (adj.)
solitar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • solitar
  • solitarul
  • solitaru‑
  • solitară
  • solitara
plural
  • solitari
  • solitarii
  • solitare
  • solitarele
genitiv-dativ singular
  • solitar
  • solitarului
  • solitare
  • solitarei
plural
  • solitari
  • solitarilor
  • solitare
  • solitarelor
vocativ singular — —
plural — —
solitariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

solitar, solitarăadjectiv

  • 1. Care se găsește singur. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: izolat singur singuratic
    • format_quote Ieri am găsit pe banca solitară Din parc un biet mănunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36. DLRLC
    • format_quote În castelul de pe stîncă, la fereastra solitară, Stă pe gînduri o femeie și privește-n noapte-afară. COȘBUC, P. I 119. DLRLC
    • format_quote Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară, Ca pe un gol de munte o stîncă solitară. ALECSANDRI, P. A. 161. DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat masculin Mistreț bătrân care trăiește stingher. DLRLC
    • 1.2. Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Flori solitare, lung pedunculate. FLORA R.P.R. II 129. DLRLC
    • 1.3. Despre locuri: neumblat, pustiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: neumblat pustiu
      • format_quote Văzduhul scînteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. EMINESCU, O. I 69. DLRLC
    • 1.4. adesea substantivat (Despre ființe) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.