opțiuni
  • info

19 definiții pentru recunoaște

din care

Explicative DEX

RECUNOAȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Pref. re- + cunoaște (după fr. reconnaître).

recunoaște [#A...

RECUNOAȘTE, recunosc, vb. III. Tranz. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. ♦ Refl. A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil); a mărturisi. ♦ A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. ♦ A declara că acceptă sau a admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. ♦ A declara un copil natural ca legitim. 3. (Mil.) A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. – Re1- + cunoaște (după fr. reconnaître).

RECUNOAȘTE, $recu...

RECUNOAȘTE vb. III. tr. 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte. ♦ A considera și a arăta că (un guvern, un stat) este îndreptățit să-și exercite puterea, să existe. 2. A admite ca bun, ca adevărat; a mărturisi. 3. A cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. 4. A se arăta recunoscător. [P.i. recunosc. / < re- + cunoaște, după fr. reconnaâtre].

RECUNOAȘTE $vb....

@A RECUNOAȘTE recun...

@A SE RECUNOAȘTE mă...

recunoaște v. 1....

@*recunósc, -noscút,...

Ortografice DOOM

recunoaște (a ~) ...

recunoaște @(a ~)...

recunoaște vb. cu...

Enciclopedice

@S ODNOI STORONÎ, NE...

@WHEN A TRUE GENIUS ...

Sinonime

RECUNOAȘTE vb. @1...

RECUNOAȘTE vb. ...

Antonime

A recunoaște ≠ a n...

Expresii și citate

Ex ungue leonem (l...

Intrare: recunoaște
verb (VT620)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recunoaște
  • recunoaștere
  • recunoscut
  • recunoscutu‑
  • recunoscând
  • recunoscându‑
 singular plural
  • recunoaște
  • recunoașteți
  • recunoșteți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • recunosc
 (să)
  • recunosc
  • recunoșteam
  • recunoscui
  • recunoscusem
a II-a (tu)
  • recunoști
 (să)
  • recunoști
  • recunoșteai
  • recunoscuși
  • recunoscuseși
a III-a (el, ea)
  • recunoaște
 (să)
  • recunoască
  • recunoștea
  • recunoscu
  • recunoscuse
plural I (noi)
  • recunoaștem
 (să)
  • recunoaștem
  • recunoșteam
  • recunoscurăm
  • recunoscuserăm
  • recunoscusem
a II-a (voi)
  • recunoașteți
 (să)
  • recunoașteți
  • recunoșteați
  • recunoscurăți
  • recunoscuserăți
  • recunoscuseți
a III-a (ei, ele)
  • recunosc
 (să)
  • recunoască
  • recunoșteau
  • recunoscură
  • recunoscuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

recunoaște, recunoscverb

  • 1. A identifica un lucru, o persoană etc. cunoscute mai înainte; cunoaște. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cunoaște
    • format_quote Uite-l! N-a recunoscut pe Olga. REBREANU, R. I 266. DLRLC
    • format_quote O-nchide lungi genele tale Să pot recunoaște trăsurile-ți pale. EMINESCU, O. I 41. DLRLC
    • format_quote Nu mă recunoști?... Eu sînt Pepelea, care te-am scăpat de zmeu. ALECSANDRI, T. I 435. DLRLC
    • 1.1. A deosebi ceva după anumite semne caracteristice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: deosebi distinge
      • format_quote Îl recunoscu după glas. DUMITRIU, N. 61. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A-și descoperi în altul trăsăturile caracteristice, a se regăsi în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote El se recunoaște în fiul său. DLRLC
  • 2. A admite (ca existent, ca bun, ca valabil). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: admite mărturisi antonime: nega tăgădui
    • format_quote Recunosc că vînatul își are poezia lui; dar această poezie e legată de clipă și piere cu clipa. SADOVEANU, O. A. II 229. DLRLC
    • format_quote Recunosc, iubite autorule că... ai știut... să urmezi părinteștile lui povețe. ODOBESCU, S. III 11. DLRLC
    • format_quote Aceste principii... n-au fost niciodată recunoscute în țările noastre. BĂLCESCU, O. II 14. DLRLC
    • 2.1. A considera pe cineva sau ceva merituos, valoros. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: consacra
      • format_quote Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea pentru el, bătrînul dascăl? EMINESCU, O. I 133. DLRLC
    • 2.2. A declara că acceptă sau admite tacit o anumită situație nou creată în relațiile internaționale. DEX '09 DLRLC DN
    • 2.3. A declara un copil natural ca legitim. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.4. reflexiv A se considera, a se socoti. DLRLC
      • format_quote Eu mă recunosc dator cu multe răspunsuri lui Ion Ghica. ALECSANDRI, S. 119. DLRLC
  • 3. (termen) militar A cerceta terenul și pozițiile inamice; a cerceta terenul pe unde urmează să meargă o unitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote figurat Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască. EMINESCU, O. I 150. DLRLC
  • 4. A se arăta recunoscător față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.