opțiuni
  • info

23 de definiții pentru milă (sentiment)

din care

Explicative DEX

MILĂ1, (rar) mile, s. f. 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ◊ Loc. adv. De milă sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compătimire (față de cineva). ◊ Loc. conj. De milă să nu... = de teamă ca nu cumva să... ◊ Expr. De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie. (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit. A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva. A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns. A avea milă de... = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva. (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.). (Pop.) Fără milă de păcat = fără teama de a greși. 2. Ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie. ◊ Expr. A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare. 3. Stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie. ♦ Tristețe, melancolie, jale. 4. Bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva). ♦ (În credințele religioase) Bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, ajutor, îndurare. ◊ Expr. Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, se spune despre acela căruia îi merg toate din plin. (Formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva). A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el. (Fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu! Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului! (Înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc. – Din sl. milŭ.

milă1 sf...

MILĂ1, mile, s. f. 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ◊ Loc. adv. De milă sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compătimire (față de cineva). ◊ Loc. conj. De milă să nu... = de teamă ca nu cumva să... ◊ Expr. De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie. (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit. A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva. A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns. A avea milă de... = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva. (Ți-e) mai mare mila = a) se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire; b) (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.). (Pop.) Fără milă de păcat = fără teama de a greși. 2. Ajutor, binefacere; (concr.) pomană, milostenie. ◊ Expr. A cere milă = a) a cerși; b) a cere îndurare, iertare. 3. Stare jalnică, de compătimit în care se află cineva; mizerie. ♦ Tristețe, melancolie, jale. 4. Bunăvoință, bunătate, indulgență, înțelegere. ◊ Expr. (Pop.) A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva). ♦ (În credințele religioase) Bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină, îndurare. ◊ Expr. Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, se spune despre acela căruia îi merg toate din plin. (Formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva). A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el. (Fam.) Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu! Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului! (Înv.) Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc. – Din sl. milŭ.

MILĂ1, mile, #...

MILĂ1 ~e f. 1)...

milă f. 1. îndur...

1) mílă f., pl. $e...

a-mila $#la...

mil2 sn #...

Ortografice DOOM

@+milă (de ~, de si...

milă1 (sentime...

milă1 (sentiment...

milă (sentiment) ...

milă, -lei gen. a.

Etimologice

milă (mile), #s....

Sinonime

MILĂ s. 1. v. $...

MILĂ s. v. $smere...

MILĂ s. 1. în...

milă s. v. SM...

MILĂ. Subst. Mil...

Antonime

Milă ≠ cruzime, ne...

Expresii și citate

@Mercy but murders, ...

Tezaur

MÍLĂ1 s. f. @I....

Intrare: milă (sentiment)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milă
  • mila
plural
  • mile
  • milele
genitiv-dativ singular
  • mile
  • milei
plural
  • mile
  • milelor
vocativ singular —
plural —
a-mila
locuțiune, expresie, compus (I5)
  • a-mila
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

milă, milesubstantiv feminin

  • 1. Sentiment de înțelegere și de compasiune față de suferința sau de nenorocirea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: compătimire milostenie îndurare diminutive: miluță
    • format_quote Tu care nu cunoști pe lume nici mila, nici iubirea, dispari. ALECSANDRI, T. I 437. DLRLC
    • format_quote Suferința îndelungată împietrește inima omului și ucide mila. RUSSO, O. 27. DLRLC
    • format_quote Fugit-am, mîndro, de tine, De trei luni și de trei zile, Să găsesc pace și mile, Că tu rău m-ai fărmecat. ALECSANDRI, P. P. 306. DLRLC
    • 1.1. Este folosit uneori și cu privire la o ființă sau la un obiect. DLRLC
      • format_quote Dar mi-i milă de obraz, Că rămîne fript și ars. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. DLRLC
      • 1.1.1. Cine nu cruță paraua, nici de galbeni nu-i e milă, se zice despre omul risipitor. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: crud nemilos neîndurător
      • format_quote Sînt de toți ai mei uitată Și de rude fără milă în pustiuri lepădată. ALECSANDRI, P. I 15. DLRLC
      • format_quote Fără milă m-aș junghea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 54. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Cu milă = cu compătimire. DLRLC
      sinonime: compătimitor
      • format_quote Costea gîndi cu milă: «Nu are curaj să discute». C. PETRESCU, C. V. 94. DLRLC
      • format_quote Nu uita, Făt-Frumos, că pe cît vei fi tu departe, eu oi tot plînge. El se uită cu milă la ea. EMINESCU, N. 13. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De milă sau de mila cuiva = dintr-un sentiment de compătimire (față de cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Începu a se boci, de ți se rupea rărunchii de milă. ISPIRESCU, L. 30. DLRLC
      • format_quote Eu o iubesc acum mai mult de milă. NEGRUZZI, S. I 47. DLRLC
      • format_quote figurat Și frunzele cad de milă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 184. DLRLC
      • format_quote Grăbit poporul cruci făcea De mila ei, și sta-ngrozit. COȘBUC, P. I 150. DLRLC
      • format_quote Au venit la dînsa o mulțime de vulturi, numai de mila ei și au întrebat-o de ce tînguiește. SBIERA, P. 212. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune conjuncțională De milă să nu... = de teamă ca nu cumva să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu cuteza să calce... pe velințele cele de mare preț... de milă să nu le strice. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • chat_bubble De silă, de milă sau de milă, de silă = vrând-nevrând; de voie, de nevoie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De silă, de milă, fu nevoit a mai aștepta încă un an. ISPIRESCU, L. 82. DLRLC
    • chat_bubble A-i fi milă de cineva = a fi cuprins de compătimire, a compătimi pe cineva. DLRLC
      sinonime: compătimi
      • format_quote Mi-e milă de mama și nu pot să-i spun nici un cuvînt. SAHIA, N. 51. DLRLC
      • format_quote Fie-ți milă de două suflete nevinovate. CREANGĂ, P. 100. DLRLC
      • format_quote D-tale ți-e milă de mine. NEGRUZZI, S. I 52. DLRLC
      • chat_bubble Milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima, se spune în glumă pentru a arăta că fiecare ține mai mult la el decât la altul. DLRLC
    • chat_bubble A i se face milă de... = a fi cuprins de compătimire. DLRLC
      • format_quote Mi s-a făcut milă de el și mi-am schimbat vorba. GALACTION, O. I 88. DLRLC
      • format_quote Făcîndu-i-se milă de această nenorocită și struncinată ființă a strigat și sfînta Duminecă o dată din răsputeri și îndată i s-au adunat toate vietățile. CREANGĂ, P. 92. DLRLC
    • chat_bubble (A fi) vrednic de milă = (a se afla) într-o situație jalnică, (a fi) demn de compătimit. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A-i plânge (cuiva) de milă = a fi cuprins de părere de rău pentru suferințele sau pentru starea cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote [Lupul] a găsit iezii singuri, i-a ucis și i-a crămpoțit, de le-am plîns de milă. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
    • chat_bubble A face (cuiva) milă = a provoca compătimirea, a fi vrednic de plâns. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înduioșa
    • chat_bubble A avea milă de... = a se purta cu grijă, cu menajamente față de cineva sau de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cruța
      • format_quote Nu avea milă de om nici cît de un cîne. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
    • chat_bubble A simți sau a prinde milă (față de cineva sau pentru cineva) = a se simți înduioșat de suferința cuiva. DLRLC
      • format_quote [Omul] simte milă și pe alții miluiește. CONACHI, P. 288. DLRLC
    • chat_bubble (Ți-e) mai mare mila = se zice când cineva se află într-o stare demnă de compătimire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Gemea copila. Și-apoi plîngea, mai mare mila. COȘBUC, P. I 125. DLRLC
    • chat_bubble (Ți-e) mai mare mila = (cu valoare de superlativ) foarte tare (sau mult, dureros etc.). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble popular Fără milă de păcat = fără teama de a greși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Am putea zice, fără milă de păcat, că era cel mai bun meșter între megieși. ISPIRESCU, la TDRG. DLRLC
  • 2. Ajutor, binefacere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajutor binefacere
    • format_quote Bătrîna... își trimise copilul chiar la împăratul, ca să ceară ceva milă de la dînsul. BOTA, P. 42. DLRLC
    • format_quote Dăruiește-mi viața, Păsărilă, că te-oi dărui și eu cu milă și cu daruri împărătești. CREANGĂ, P. 268. DLRLC
    • format_quote Dacă Lumînărică ar fi strîns toți banii cîți a împărțit mile... ar fi fost bogat. NEGRUZZI, S. I 253. DLRLC
    • chat_bubble A cere milă = cerși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cerși
      • format_quote Îi învăță baba să-și ia pălăriile din cap... cînd va cere ea milă. RETEGANUL, P. II 38. DLRLC
      • format_quote Și s-a pus Mărcuț în silă Să ceară mereu la milă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 486. DLRLC
    • chat_bubble A cere milă = a cere îndurare, iertare. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble popular A-și face milă (de cineva) = a da (cuiva) pomană, a face milostenie. DLRLC
      sinonime: ajuta
      • format_quote Să vii, bade, și la mine, Ca să-mi fac milă de tine Cu-o cojiță de mălai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 260. DLRLC
  • 3. Stare jalnică, de compătimit în care se află cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mizerie
    • format_quote Se făcu un rîs de mila lor în toată nunta. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
    • format_quote Harap-Alb [era] înduioșat de mila bietelor păsări. CREANGĂ, P. 246. DLRLC
    • format_quote poetic Cel bogat e surd la plînsul milei și nenorocirii. DEMETRESCU, O. 38. DLRLC
    • 3.1. Jale, melancolie, tristețe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: jale melancolie tristețe
      • format_quote A răspuns femeia, ridicînd spre noi mila ochilor ei castanii. Las’ că nici nu-s povești; îs dureri ale vieții mele. SADOVEANU, N. F. 69. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Cu milă = astfel încât îți provoacă milă; cu jale. DLRLC
        sinonime: dureros
        • format_quote Trage-o cătană să moară Ș-așa trage de cu milă, Că moare-n țară străină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319. DLRLC
        • format_quote Puica mea plînge cu milă. TEODORESCU, P. P. 325. DLRLC
  • 4. Bunătate, bunăvoință, indulgență, îngăduință, înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bunătate bunăvoință indulgență îngăduință înțelegere
    • format_quote Pe slugile cele bune să le răsplătească c-o vorbă de milă – căci la bani și straie se știa că doamna Anastasia e zgîrcită. SADOVEANU, Z. C. 215. DLRLC
    • format_quote Orișiunde te-i duce, să fii supusă, blajină și harnică; căci la casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o, c-a mai fost și mila părintească la mijloc! CREANGĂ, P. 286. DLRLC
    • format_quote Că mila de la părinți Anevoi-o s-o mai uiți. TEODORESCU, P. P. 270. DLRLC
    • 4.1. (În credințele religioase) Bunăvoință și ajutor pe care Dumnezeu le acordă omului; grație divină. DEX '09 DLRLC
      sinonime: ajutor îndurare
      • format_quote Peste cîte multe ți-a dat mila cea bogată, Nimic n-ai. CONACHI, P. 264. DLRLC
      • chat_bubble Unde (sau pe ce) pune el mâna, pune și Dumnezeu mila, se spune despre acela căruia îi merg toate din plin. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Pe ce punea mîna, punea și dumnezeu mila. ISPIRESCU, L. 209. DLRLC
      • chat_bubble (Formulă întrebuințată mai ales în limbaj bisericesc) Dumnezeu (sau Domnul) să-și facă milă (de cineva sau cu cineva) = Dumnezeu să se îndure (de cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A lăsa (pe cineva) în mila Domnului = a lăsa (pe cineva) în voia sorții, a nu se mai interesa de el. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble familiar Dumnezeu cu mila! = fie ce-o fi! cum o da Dumnezeu! DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble familiar Mila Domnului! = (exclamație care exprimă satisfacția sau adeziunea cuiva) slavă Domnului! DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Mîncarea cam pe sponci, dar apa, mila domnului. CREANGĂ, A. 197. DLRLC
        • format_quote Mila domnului, ne aflăm bine. TEODORESCU, P. P. 172. DLRLC
      • chat_bubble învechit Prin (sau din, cu) mila lui Dumnezeu, formulă de introducere la scrierile vechi, în acte administrative etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble popular A nu avea (sau a nu afla) milă (undeva sau la cineva) = a nu găsi bunăvoință (undeva sau la cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Străinu-s ca pasărea, N-am milă nicăierea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 207. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.