11 definiții pentru compătimire
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
COMPĂTIMIRE, compătimiri, s. f. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva. – V. compătimi.
COMPĂTIMIRE, compătimiri, s. f. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva. – V. compătimi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
compătimire $#s...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPĂTIMIRE, $com...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COMPĂTIMIRE s.f. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; compasiune. [< compătimi].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
compătimire f. miș...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*compătimíre f. Re...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
compătimire s. ...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
compătimire #s. f...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
compătimire s. f....
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
COMPĂTIMIRE s. mi...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COMPATIMIRE s....
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: compătimire
compătimire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
compătimire, compătimirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a compătimi și rezultatul ei; părere de rău, milă față de starea, de suferințele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: comizerație compasiune
- Se auzeau exclamări de compătimire. SAHIA, N. 55. DLRLC
- Descurajarea îl apucase iarăși, dar lupta să și-o ascunză; îi făcea rău compătimirea lumii. VLAHUȚĂ, O. A. 1 120. DLRLC
- N-am avut parte și eu pe lume măcar de o compătimire! CARAGIALE, O. I 60. DLRLC
- Simțesc o nespusă compătimire pentru soarta ei. NEGRUZZI, S. I 41. DLRLC
- 1.1. Suferință, durere împărtășită cu cineva. DLRLC
- Eu tot crez că e-n fire Acea compătimire Ce inimile leagă cu lanțul sufletesc. ALEXANDRESCU, M. 118. DLRLC
-
-
etimologie:
- compătimi DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.