19 definiții pentru distincție

din care

Explicative DEX

DISTINCȚIE, distincții, s. f. 1. Deosebire, diferență. A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincțiune s. f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis.

DISTINCȚIE, distincții, s. f. 1. Deosebire, diferență. A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincțiune s. f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis.

distincție sf...

DISTINCȚIE, $dist...

DISTINCȚIE s.f. 1. Deosebire, diferență (în raport cu ceva). 2. Finețe; strălucire, noblețe; eleganță în ținută, în purtări. 3. Semn de deosebită prețuire, stimă acordată cuiva; (p. ext.) semn onorific cu care se recompensează un merit. [Gen. -iei, var. distincțiune s.f. / cf. fr. distinction, lat. distinctio].

DISTINCȚIE $#s. f...

DISTINCȚIE ~i $f....

DISTINCȚIUNE s. f. v. distincție.

DISTINCȚIUNE s. f. v. distincție.

distencție sf...

distincțiune $#...

DISTINCȚIUNE #s. ...

DISTINCȚIUNE s.f. v. distincție.

distincți(un)e f. ...

* distincțiúne f. ...

Ortografice DOOM

distincție (#desp...

distincție $(-tin...

distincție s. f. ...

distincție...

Sinonime

DISTINCȚIE s. @1....

DISTINCȚIE s. @...

Intrare: distincție
distincție substantiv feminin
  • silabație: dis-tinc-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distincție
  • distincția
plural
  • distincții
  • distincțiile
genitiv-dativ singular
  • distincții
  • distincției
plural
  • distincții
  • distincțiilor
vocativ singular
plural
distincțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distincțiune
  • distincțiunea
plural
  • distincțiuni
  • distincțiunile
genitiv-dativ singular
  • distincțiuni
  • distincțiunii
plural
  • distincțiuni
  • distincțiunilor
vocativ singular
plural
distencție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

distincție, distincțiisubstantiv feminin

  • 1. Deosebire, diferență. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote A face distincție. Fără distincție. DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără distincție. DLRLC
      • format_quote Toți locuitorii... fără distincție, vor fi ținuți să se supună neîntîrziat, fără ezitare. CAMIL PETRESCU, T. II 362. DLRLC
  • 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ce port nobil... Cîtă simplitate și atîta distincție totuși. CAMIL PETRESCU, T. III 452. DLRLC
    • format_quote Avea, în gest, în felul cum clătina capul, cu bunăvoință, cînd asculta ce i se spune, o distincție pe care... n-o mai întîlnise. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 221. DLRLC
  • 3. Cinste acordată unei persoane care se remarcă printr-un merit sau care se evidențiază într-un anumit domeniu de activitate. DLRLC DN
    • 3.1. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Marea prețuire a regimului nostru de democrație populară pentru munca femeilor s-a oglindit în miile de ordine, medalii și distincții cu care au fost răsplătite. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2508. DLRLC
      • format_quote Băiatul nu l-a făcut de rușine, a fost elev strălucit și a luat diploma cu distincție. REBREANU, R. I 95. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.