opțiuni
  • info

19 definiții pentru dialect

din care

Explicative DEX

DIALECT, dialecte, s. n. 1. Variantă teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. 2. (Impr.) Grai. 3. (Impr.) Limbă. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialecte, lat. dialectus.

dialect sn ...

DIALECT, dialecte, s. n. 1. Ramificație teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. 2. (Impr.) Grai. 3. (Impr.) Limbă. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialecte, lat. dialectus.

DIALECT, $dialect...

DIALECT s.n. 1. Ramificație teritorială a unei limbi, ale cărei trăsături caracteristice (fonetice, lexicale, gramaticale etc.) o deosebesc de limba comună a întregului popor și de alte ramificații teritoriale ale acestei limbi. ♦ Grai. ♦ Jargon. 2. (Impr.) Limbaj special tehnic. [Pron. di-a-. / < fr. dialecte, lat. dialectus, gr. dialektos – grai].

DIALECT s. n....

DIALECT ~e n. R...

dialect n. graiu p...

* dialéct n., pl. ...

dialectă sf #...

Ortografice DOOM

dialect (desp. ...

dialect (di-a-)...

dialect s. n. (si...

Etimologice

@dialect (dialecte...

Jargon

DIALECT s. n. (...

Sinonime

DIALECT s. $(LING...

DIALECT s. v. $gr...

DIALECT s. $(#L...

dialect s. v....

Intrare: dialect
  • silabație: di-a-lect info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dialect
  • dialectul
  • dialectu‑
plural
  • dialecte
  • dialectele
genitiv-dativ singular
  • dialect
  • dialectului
plural
  • dialecte
  • dialectelor
vocativ singular —
plural —
dialectă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dialect, dialectesubstantiv neutru

  • 1. Variantă teritorială a unei limbi, cuprinzând adesea mai multe graiuri. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: idiom vorbire
    • format_quote Cu cît starea de diferențiere a dialectelor e mai avansată, cu atît e mai vizibil că ele au fond principal propriu și structură gramaticală proprie. GRAUR, F. L. 85. DLRLC
  • 2. impropriu Grai. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: grai
  • 3. impropriu Limbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: limbă
    • format_quote Avem un dialect bun, ușor și îmlădios. ALEXANDRESCU, M. 241. DLRLC
  • 4. Determinat prin «de clasă»: jargon. DLRLC DN
    sinonime: jargon
  • 5. impropriu Vorbire, cuprinzând o terminologie specială de circulație restrânsă, proprie unui anumit domeniu de activitate; limbaj tehnic. DLRLC DN
    • format_quote D. Panu, jurist și om politic distins, introduce dialectul juridic și administrativ și în literatură. GHEREA, ST. CR. III 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.