opțiuni
  • info

20 de definiții pentru despuia

din care

Explicative DEX

DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.

DESPUIA, despoi, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. 2. Tranz. A-i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. Tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăța de coajă; a coji. 4. Tranz. A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere; a excerpta. ◊ Expr. A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. [Pr.: -pu-ia. – Var.: despoia vb. I] – Lat. dispoliare.

despuia [At:...

DESPUIA, $despoi...

A DESPUIA despoi...

@A SE DESPUIA mă de...

despuià v. 1. a ...

DESPOIA vb. I v. despuia.

DESPOIA vb. I v. despuia.

despoia v #...

DESPOIA vb. I #...

despóĭ, a -ĭa v....

Ortografice DOOM

despuia (a ~) #vb...

despuia (a ~) #...

despuia vb. (sil....

despuia (ind. #p...

despoiu, -poaie 3, -poiam 1 imp., -poiere inf. s.

Etimologice

@despuia (despoi, ...

Sinonime

DESPUIA vb. 1. ...

DESPUIA vb. v. $a...

DESPUIA vb. @1....

despuia vb. #v....

Intrare: despuia
verb (VT108)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despuia
  • despuiere
  • despuiat
  • despuiatu‑
  • despuind
  • despuindu‑
 singular plural
  • despoaie
  • despuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despoi
 (să)
  • despoi
  • despuiam
  • despuiai
  • despuiasem
a II-a (tu)
  • despoi
 (să)
  • despoi
  • despuiai
  • despuiași
  • despuiaseși
a III-a (el, ea)
  • despoaie
 (să)
  • despoaie
  • despuia
  • despuie
  • despuiase
plural I (noi)
  • despuiem
 (să)
  • despuiem
  • despuiam
  • despuiarăm
  • despuiaserăm
  • despuiasem
a II-a (voi)
  • despuiați
 (să)
  • despuiați
  • despuiați
  • despuiarăți
  • despuiaserăți
  • despuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • despoaie
 (să)
  • despoaie
  • despuiau
  • despuiară
  • despuiaseră
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • despoia
  • despoiere
  • despoiat
  • despoiatu‑
  • despoind
  • despoindu‑
 singular plural
  • despoaie
  • despoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • despoi
 (să)
  • despoi
  • despoiam
  • despoiai
  • despoiasem
a II-a (tu)
  • despoi
 (să)
  • despoi
  • despoiai
  • despoiași
  • despoiaseși
a III-a (el, ea)
  • despoaie
 (să)
  • despoaie
  • despoia
  • despoie
  • despoiase
plural I (noi)
  • despoiem
 (să)
  • despoiem
  • despoiam
  • despoiarăm
  • despoiaserăm
  • despoiasem
a II-a (voi)
  • despoiați
 (să)
  • despoiați
  • despoiați
  • despoiarăți
  • despoiaserăți
  • despoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • despoaie
 (să)
  • despoaie
  • despoiau
  • despoiară
  • despoiaseră
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dispoia
  • dispoiere
  • dispoiat
  • dispoiatu‑
  • dispoind
  • dispoindu‑
 singular plural
  • dispoaie
  • dispoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dispoi
 (să)
  • dispoi
  • dispoiam
  • dispoiai
  • dispoiasem
a II-a (tu)
  • dispoi
 (să)
  • dispoi
  • dispoiai
  • dispoiași
  • dispoiaseși
a III-a (el, ea)
  • dispoaie
 (să)
  • dispoaie
  • dispoia
  • dispoie
  • dispoiase
plural I (noi)
  • dispoiem
 (să)
  • dispoiem
  • dispoiam
  • dispoiarăm
  • dispoiaserăm
  • dispoiasem
a II-a (voi)
  • dispoiați
 (să)
  • dispoiați
  • dispoiați
  • dispoiarăți
  • dispoiaserăți
  • dispoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • dispoaie
 (să)
  • dispoaie
  • dispoiau
  • dispoiară
  • dispoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despuia, despoiverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) dezbrăca în pielea goală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezbrăca
    • format_quote Gaițele, scai pe soră-mea, o despoaie la piele, o gîdilă, o ciup, o înveșmîntează cu cămașa scoasă din lacră. STANCU, D. 179. DLRLC
    • format_quote Ca și cum ar fi fost să se îmbăieze, se despoia de tot puținul ce avea pe dînsa. M. I. CARAGIALE, C. 138. DLRLC
    • 1.1. A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: desfrunzi
      • format_quote Suflă, doamne – un vînt, Suflă-l pe pămînt, Brazii să-i despoaie, Paltini să îndoaie. ALECSANDRI, P. P. 189. DLRLC
      • format_quote De verziș se despoiau, Cu nori negri se-nvăleau, Frunzele-și îngălbineau. ALECSANDRI, P. I 107. DLRLC
  • 2. tranzitiv A-i lua cuiva tot ce are. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jefui prăda
    • format_quote Iau din gura omului cea din urmă bucățică de pîne, îl despoaie de cea de pe urmă haină. GHEREA, ST. CR. II 114. DLRLC
    • format_quote El schimbase patru femei, care toate l-au despuiat și jăfuit. SLAVICI, O. II 384. DLRLC
    • format_quote Și pîndește la strîmtori, De despoaie negustori Și tot prinde la boieri, De-i curăță de averi. ALECSANDRI, P. P. 159. DLRLC
    • format_quote reflexiv Trebuie să fii mai năuc decît toți năucii de pe lumea asta, dacă gîndești că s-o despoia boierimea, ca să te răsplătească pentru niscai trebi gata-mplinite. GALAN, Z. R. 39. DLRLC
    • format_quote Ia – că-mi sari cu vorba că eu fur din gard! Vreai să-ți fac eu poate gardul nou? Ba bine; Leagă-te de fată-ți, ce te legi de mine? Ea-ți despoaie gardul. COȘBUC, P. I 252. DLRLC
    • format_quote Împăratul Constantin... se deprinsese strașnic a despuia fără rușine capetele de operă ale lumii, ca să-și împodobească cu ele Constantinopolea sa. ODOBESCU, S. III 72. DLRLC
  • 3. tranzitiv A jupui de piele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: jupui
    • format_quote Optzeci de oi despoaie Și prin frigări le pun; De surle, de cimpoaie Pădurile răsun. NEGRUZZI, S. II 24. DLRLC
    • format_quote Alelei! pui de ciocoi! De te-aș prinde la zăvoi, Să-ți dau măciuci să te moi, De piele să te despoi! ALECSANDRI, P. P. 250. DLRLC
    • 3.1. rar A curăța de coajă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: coji
      • format_quote Părinte Vavila, întrebă Grigoriță... despoind foarte metodic de coajă un măr domnesc, aveți capre multe în mînăstire? HOGAȘ, DR. 268. DLRLC
  • 4. tranzitiv A scoate dintr-o scriere, dintr-un dosar, dintr-o publicație etc. tot ce prezintă interes, dintr-un anumit punct de vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: excerpta
    • format_quote reflexiv pasiv Pentru această ediție critică s-au despuiat toate manuscrisele. DLRLC
    • chat_bubble A despuia scrutinul = a scoate din urnă și a număra voturile obținute într-o alegere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.