17 definiții pentru prăda

din care

Explicative DEX

PRĂDA, prad, vb. I. Tranz. (Pop.) A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.

prăda [At: PS...

PRĂDA, prad, vb. I. Tranz. A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a jefui, a fura cuiva bunuri de preț. ♦ A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. – Lat. praedare.

PRĂDA, prăd și ...

A PRĂDA ~ez $tra...

prădà v. a jefui, ...

deprăda v #...

prad și (rar) @pră...

prădéz, V. prad....

Ortografice DOOM

prăda (a ~) (#pop...

prăda (a ~) (#p...

prăda vb., ind. p...

prăd, prăzi 2, pradă 3, prade 3 conj.

Sinonime

PRĂDA vb. 1. v....

PRĂDA vb. v. $aru...

PRĂDA vb. 1. ...

prăda vb. v. ...

Intrare: prăda
verb (VT47)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prăda
  • prădare
  • prădat
  • prădatu‑
  • prădând
  • prădându‑
singular plural
  • pra
  • prădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prad
  • prăd
(să)
  • prad
  • prăd
  • prădam
  • prădai
  • prădasem
a II-a (tu)
  • prazi
  • prăzi
(să)
  • prazi
  • prăzi
  • prădai
  • prădași
  • prădaseși
a III-a (el, ea)
  • pra
(să)
  • prade
  • prăde
  • prăda
  • prădă
  • prădase
plural I (noi)
  • prădăm
(să)
  • prădăm
  • prădam
  • prădarăm
  • prădaserăm
  • prădasem
a II-a (voi)
  • prădați
(să)
  • prădați
  • prădați
  • prădarăți
  • prădaserăți
  • prădaseți
a III-a (ei, ele)
  • pra
(să)
  • prade
  • prăde
  • prădau
  • prăda
  • prădaseră
deprăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăda, pradverb

  • 1. popular A jefui, a devasta, a pustii o țară, un ținut etc.; a fura cuiva bunuri de preț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După obiceiul lor, pe unde trec, pradă și ard. SADOVEANU, O. VII 75. DLRLC
    • format_quote Astă negură de turci va prăda și va pustii țara. NEGRUZZI, S. I 140. DLRLC
    • format_quote Cetatea prădatu-i-a, Măicuța călcatu-i-a, Cu copita calului, Tocma-n capu pieptului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 485. DLRLC
    • format_quote Să pedepsească pe bandiții care l-au izgonit și l-au prădat. REBREANU, R. II 225. DLRLC
    • format_quote Vai de mine, vai de mine; cum m-a prădat tîlharul! ȘEZ. I 54. DLRLC
    • format_quote Frunză verde de negară, A ieșit Bujor în țară! Bate, pradă, nu omoară, Pe ciocoi îi bagă-n fiară. ALECSANDRI, P. P. 156. DLRLC
    • format_quote Ați vrut... să mă pierdeți și mă prădați de avuția mea. SBIERA, P. 228. DLRLC
    • format_quote Las’, mamă, că nu-i prădată lumea de bogății. CREANGĂ, P. 291. DLRLC
    • format_quote figurat Dar ce pradă mi-a prădat? Numa luna, soarele Și cheile raiului. PĂSCULESCU, L. P. 50. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Să te-nvăț eu, fătul meu, Cum se leagă ciobanii, Cum se pradă cîrlanii. ALECSANDRI, P. P. 59. DLRLC
    • 1.1. A sărăci, a ruina pe cineva prin acte silnice, prin biruri, amenzi, impozite copleșitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu pot să-mi prăd și să-mi înșel satul meu!... declară, cu aspră hotărîre, Zaharia Duhu. C. PETRESCU, A. 137. DLRLC
      • format_quote Vrei să ne prazi tu, vodă, avutul strămoșesc? ALECSANDRI, P. A. 227. DLRLC
      • format_quote Să fugim, să trecem Oltu, Că p-aici ne arde focu Și ne pradă protopopu Și ne prăpădim cu totu. ȘEZ. I 292. DLRLC
  • 2. regional Cheltui, risipi. DLRLC
    • format_quote Măi, nu-i de prădat banul, vedeți cu cîtă trudă se cîștigă; să fim păstrători. RETEGANUL, P. III 86. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: prăd, prădez. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.