21 de definiții pentru cotropi

din care

Explicative DEX

COTROPI, cotropesc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. ♦ Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuși. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși. – Et. nec.

COTROPI, cotropesc, vb. IV. Tranz. 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal; a încălca, a invada. ♦ Refl. (Rar) A se nărui, a se prăbuși. 2. Fig. A acoperi, a cuprinde din toate părțile; a copleși. – Et. nec.

cotropi [At:...

COTROPI, $cotrope...

A COTROPI ~esc $...

cotropì v. 1. a ...

cotrupi vtr #...

cutropi v #...

cutrupi v #...

CUTROPI vb. IV ...

CUTRUPI vb. IV ...

cotropésc v. tr. (...

cutropésc și @cutr...

Ortografice DOOM

cotropi (a ~) (#d...

cotropi (a ~) $...

cotropi vb. (sil....

cotropesc, -peam 1 imp.

Etimologice

@cotropi (-pesc, -...

Sinonime

COTROPI vb. a inv...

COTROPI vb. a i...

Antonime

A cotropi ≠ a elib...

Intrare: cotropi
  • silabație: co-tro-pi info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cotropi
  • cotropire
  • cotropit
  • cotropitu‑
  • cotropind
  • cotropindu‑
singular plural
  • cotropește
  • cotropiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cotropesc
(să)
  • cotropesc
  • cotropeam
  • cotropii
  • cotropisem
a II-a (tu)
  • cotropești
(să)
  • cotropești
  • cotropeai
  • cotropiși
  • cotropiseși
a III-a (el, ea)
  • cotropește
(să)
  • cotropească
  • cotropea
  • cotropi
  • cotropise
plural I (noi)
  • cotropim
(să)
  • cotropim
  • cotropeam
  • cotropirăm
  • cotropiserăm
  • cotropisem
a II-a (voi)
  • cotropiți
(să)
  • cotropiți
  • cotropeați
  • cotropirăți
  • cotropiserăți
  • cotropiseți
a III-a (ei, ele)
  • cotropesc
(să)
  • cotropească
  • cotropeau
  • cotropi
  • cotropiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cutropi
  • cutropire
  • cutropit
  • cutropitu‑
  • cutropind
  • cutropindu‑
singular plural
  • cutropește
  • cutropiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cutropesc
(să)
  • cutropesc
  • cutropeam
  • cutropii
  • cutropisem
a II-a (tu)
  • cutropești
(să)
  • cutropești
  • cutropeai
  • cutropiși
  • cutropiseși
a III-a (el, ea)
  • cutropește
(să)
  • cutropească
  • cutropea
  • cutropi
  • cutropise
plural I (noi)
  • cutropim
(să)
  • cutropim
  • cutropeam
  • cutropirăm
  • cutropiserăm
  • cutropisem
a II-a (voi)
  • cutropiți
(să)
  • cutropiți
  • cutropeați
  • cutropirăți
  • cutropiserăți
  • cutropiseți
a III-a (ei, ele)
  • cutropesc
(să)
  • cutropească
  • cutropeau
  • cutropi
  • cutropiseră
cotrupi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cutrupi
  • cutrupire
  • cutrupit
  • cutrupitu‑
  • cutrupind
  • cutrupindu‑
singular plural
  • cutrupește
  • cutrupiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cutrupesc
(să)
  • cutrupesc
  • cutrupeam
  • cutrupii
  • cutrupisem
a II-a (tu)
  • cutrupești
(să)
  • cutrupești
  • cutrupeai
  • cutrupiși
  • cutrupiseși
a III-a (el, ea)
  • cutrupește
(să)
  • cutrupească
  • cutrupea
  • cutrupi
  • cutrupise
plural I (noi)
  • cutrupim
(să)
  • cutrupim
  • cutrupeam
  • cutrupirăm
  • cutrupiserăm
  • cutrupisem
a II-a (voi)
  • cutrupiți
(să)
  • cutrupiți
  • cutrupeați
  • cutrupirăți
  • cutrupiserăți
  • cutrupiseți
a III-a (ei, ele)
  • cutrupesc
(să)
  • cutrupească
  • cutrupeau
  • cutrupi
  • cutrupiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cotropi, cotropescverb

  • 1. A ocupa prin violență, a pune stăpânire pe un teritoriu străin în mod abuziv și brutal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În 1931, imperialismul japonez a cotropit mișelește Manciuria, aprinzînd unul din focarele care aveau să ducă la cel de-al doilea război mondial. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2400. DLRLC
    • format_quote Dacă Romînia n-a fost cotropită în întregime de germani, aceasta se datorește ajutorului armatelor ruse și eroismului ostașului romîn. IST. R.P.R. 497. DLRLC
    • format_quote Mai multe ținuturi de către miazănoapte, spre pildă Normandia, se supuseră de bună voie sau de frică străinului ce amenința de a cotropi regatul întreg. ODOBESCU, S. I 3. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cutezînd a se împotrivi, cetatea se va cotropi. NEGRUZZI, S. I 172. DLRLC
  • 2. figurat A acoperi, a cuprinde din toate părțile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vedem ploaia, ca o perdea de suliți... cotropind cîmpiile. VLAHUȚĂ, O. A. 412. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.