25 de definiții pentru înconjura

din care

Explicative DEX

ÎNCONJURA, înconjor, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru, al unui loc. ♦ A fi așezat, a sta de jur-împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. [Prez. ind. și: înconjur.Var.: încunjura vb. I] – În + conjura (înv. „a înconjura” < lat.).

înconjura [#At...

ÎNCONJURA, înconjur, vb. I. Tranz. 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. ♦ A fi așezat, a sta de jur împrejurul (unei ființe sau al unui lucru); a încercui. ♦ A încercui cu forțe armate; a împresura, a asedia. ♦ Refl. A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. 2. A împrejmui cu gard. ♦ A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur, a încercui. 3. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. [Prez. ind. și; înconjor.Var.: încunjura vb. I] – În + conjura (înv. „a înconjura” < lat.).

ÎNCONJURA, $înco...

@A ÎNCONJURA încon...

înconjurà v. 1. ...

ÎNCUNJURA vb. I v. înconjura.

ÎNCUNJURA vb. I v. înconjura.

cungiura v ...

înconjur sn [...

încunjura v...

ÎNCUNJURA vb. I...

cúngĭur, V. @încon...

2) înconjór și @în...

1) încónjur (vest)...

încúnjur, V. @înco...

Ortografice DOOM

înconjura (a ~) #...

!înconjura @(a ~)...

înconjura vb., in...

înconjura (ind. ...

înconjur, -jură 3.

Etimologice

@înconjura (înconj...

Sinonime

ÎNCONJURA vb. @1....

ÎNCONJURA vb. v. ...

ÎNCONJURA vb. @...

înconjura vb. #...

Intrare: înconjura
înconjura1 (1 -or) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT36)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înconjura
  • ‑nconjura
  • înconjurare
  • ‑nconjurare
  • înconjurat
  • ‑nconjurat
  • înconjuratu‑
  • ‑nconjuratu‑
  • înconjurând
  • ‑nconjurând
  • înconjurându‑
  • ‑nconjurându‑
singular plural
  • înconjoa
  • ‑nconjoa
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înconjor
  • ‑nconjor
(să)
  • înconjor
  • ‑nconjor
  • înconjuram
  • ‑nconjuram
  • înconjurai
  • ‑nconjurai
  • înconjurasem
  • ‑nconjurasem
a II-a (tu)
  • înconjori
  • ‑nconjori
(să)
  • înconjori
  • ‑nconjori
  • înconjurai
  • ‑nconjurai
  • înconjurași
  • ‑nconjurași
  • înconjuraseși
  • ‑nconjuraseși
a III-a (el, ea)
  • înconjoa
  • ‑nconjoa
(să)
  • înconjoare
  • ‑nconjoare
  • înconjura
  • ‑nconjura
  • înconjură
  • ‑nconjură
  • înconjurase
  • ‑nconjurase
plural I (noi)
  • înconjurăm
  • ‑nconjurăm
(să)
  • înconjurăm
  • ‑nconjurăm
  • înconjuram
  • ‑nconjuram
  • înconjurarăm
  • ‑nconjurarăm
  • înconjuraserăm
  • ‑nconjuraserăm
  • înconjurasem
  • ‑nconjurasem
a II-a (voi)
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
(să)
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
  • înconjurarăți
  • ‑nconjurarăți
  • înconjuraserăți
  • ‑nconjuraserăți
  • înconjuraseți
  • ‑nconjuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înconjoa
  • ‑nconjoa
(să)
  • înconjoare
  • ‑nconjoare
  • înconjurau
  • ‑nconjurau
  • înconjura
  • ‑nconjura
  • înconjuraseră
  • ‑nconjuraseră
înconjura2 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înconjura
  • ‑nconjura
  • înconjurare
  • ‑nconjurare
  • înconjurat
  • ‑nconjurat
  • înconjuratu‑
  • ‑nconjuratu‑
  • înconjurând
  • ‑nconjurând
  • înconjurându‑
  • ‑nconjurându‑
singular plural
  • înconjură
  • ‑nconjură
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înconjur
  • ‑nconjur
(să)
  • înconjur
  • ‑nconjur
  • înconjuram
  • ‑nconjuram
  • înconjurai
  • ‑nconjurai
  • înconjurasem
  • ‑nconjurasem
a II-a (tu)
  • înconjuri
  • ‑nconjuri
(să)
  • înconjuri
  • ‑nconjuri
  • înconjurai
  • ‑nconjurai
  • înconjurași
  • ‑nconjurași
  • înconjuraseși
  • ‑nconjuraseși
a III-a (el, ea)
  • înconjură
  • ‑nconjură
(să)
  • înconjure
  • ‑nconjure
  • înconjura
  • ‑nconjura
  • înconjură
  • ‑nconjură
  • înconjurase
  • ‑nconjurase
plural I (noi)
  • înconjurăm
  • ‑nconjurăm
(să)
  • înconjurăm
  • ‑nconjurăm
  • înconjuram
  • ‑nconjuram
  • înconjurarăm
  • ‑nconjurarăm
  • înconjuraserăm
  • ‑nconjuraserăm
  • înconjurasem
  • ‑nconjurasem
a II-a (voi)
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
(să)
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
  • înconjurați
  • ‑nconjurați
  • înconjurarăți
  • ‑nconjurarăți
  • înconjuraserăți
  • ‑nconjuraserăți
  • înconjuraseți
  • ‑nconjuraseți
a III-a (ei, ele)
  • înconjură
  • ‑nconjură
(să)
  • înconjure
  • ‑nconjure
  • înconjurau
  • ‑nconjurau
  • înconjura
  • ‑nconjura
  • înconjuraseră
  • ‑nconjuraseră
cungiura
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încunjura1 (1 -ur) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încunjura
  • ‑ncunjura
  • încunjurare
  • ‑ncunjurare
  • încunjurat
  • ‑ncunjurat
  • încunjuratu‑
  • ‑ncunjuratu‑
  • încunjurând
  • ‑ncunjurând
  • încunjurându‑
  • ‑ncunjurându‑
singular plural
  • încunjură
  • ‑ncunjură
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încunjur
  • ‑ncunjur
(să)
  • încunjur
  • ‑ncunjur
  • încunjuram
  • ‑ncunjuram
  • încunjurai
  • ‑ncunjurai
  • încunjurasem
  • ‑ncunjurasem
a II-a (tu)
  • încunjuri
  • ‑ncunjuri
(să)
  • încunjuri
  • ‑ncunjuri
  • încunjurai
  • ‑ncunjurai
  • încunjurași
  • ‑ncunjurași
  • încunjuraseși
  • ‑ncunjuraseși
a III-a (el, ea)
  • încunjură
  • ‑ncunjură
(să)
  • încunjure
  • ‑ncunjure
  • încunjura
  • ‑ncunjura
  • încunjură
  • ‑ncunjură
  • încunjurase
  • ‑ncunjurase
plural I (noi)
  • încunjurăm
  • ‑ncunjurăm
(să)
  • încunjurăm
  • ‑ncunjurăm
  • încunjuram
  • ‑ncunjuram
  • încunjurarăm
  • ‑ncunjurarăm
  • încunjuraserăm
  • ‑ncunjuraserăm
  • încunjurasem
  • ‑ncunjurasem
a II-a (voi)
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
(să)
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
  • încunjurarăți
  • ‑ncunjurarăți
  • încunjuraserăți
  • ‑ncunjuraserăți
  • încunjuraseți
  • ‑ncunjuraseți
a III-a (ei, ele)
  • încunjură
  • ‑ncunjură
(să)
  • încunjure
  • ‑ncunjure
  • încunjurau
  • ‑ncunjurau
  • încunjura
  • ‑ncunjura
  • încunjuraseră
  • ‑ncunjuraseră
încunjura2 (1 -or) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT36)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încunjura
  • ‑ncunjura
  • încunjurare
  • ‑ncunjurare
  • încunjurat
  • ‑ncunjurat
  • încunjuratu‑
  • ‑ncunjuratu‑
  • încunjurând
  • ‑ncunjurând
  • încunjurându‑
  • ‑ncunjurându‑
singular plural
  • încunjoa
  • ‑ncunjoa
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încunjor
  • ‑ncunjor
(să)
  • încunjor
  • ‑ncunjor
  • încunjuram
  • ‑ncunjuram
  • încunjurai
  • ‑ncunjurai
  • încunjurasem
  • ‑ncunjurasem
a II-a (tu)
  • încunjori
  • ‑ncunjori
(să)
  • încunjori
  • ‑ncunjori
  • încunjurai
  • ‑ncunjurai
  • încunjurași
  • ‑ncunjurași
  • încunjuraseși
  • ‑ncunjuraseși
a III-a (el, ea)
  • încunjoa
  • ‑ncunjoa
(să)
  • încunjoare
  • ‑ncunjoare
  • încunjura
  • ‑ncunjura
  • încunjură
  • ‑ncunjură
  • încunjurase
  • ‑ncunjurase
plural I (noi)
  • încunjurăm
  • ‑ncunjurăm
(să)
  • încunjurăm
  • ‑ncunjurăm
  • încunjuram
  • ‑ncunjuram
  • încunjurarăm
  • ‑ncunjurarăm
  • încunjuraserăm
  • ‑ncunjuraserăm
  • încunjurasem
  • ‑ncunjurasem
a II-a (voi)
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
(să)
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
  • încunjurați
  • ‑ncunjurați
  • încunjurarăți
  • ‑ncunjurarăți
  • încunjuraserăți
  • ‑ncunjuraserăți
  • încunjuraseți
  • ‑ncunjuraseți
a III-a (ei, ele)
  • încunjoa
  • ‑ncunjoa
(să)
  • încunjoare
  • ‑ncunjoare
  • încunjurau
  • ‑ncunjurau
  • încunjura
  • ‑ncunjura
  • încunjuraseră
  • ‑ncunjuraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înconjura, înconjorverb

  • 1. A face ocolul unui lucru; al unui loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Înconjura casa alergând. DLRLC
    • 1.1. A fi așezat, a sta de jur-împrejurul (unei ființe sau al unui lucru). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Oamenii veniră în fața lui și-l înconjurară. DUMITRIU, N. 91. DLRLC
      • format_quote Aș vrea să văd, să-mi umplu sufletul de mișcarea și de priveliștile ce mă-nconjoară. VLAHUȚĂ, O. A. 424. DLRLC
      • format_quote Stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
      • format_quote poetic Pădurea de brazi de la marginea podișului îl înconjoară cu liniștea ei. BOGZA, C. O. 87. DLRLC
    • 1.2. A încercui cu forțe armate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Înconjurați casa, strigă Măgură. CAMILAR, N. I 13. DLRLC
    • 1.3. reflexiv A aduna în jurul său, a trăi în societate în tovărășia cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a înconjurat de oameni harnici. DLRLC
  • 2. A împrejmui cu gard. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împrejmui
    • format_quote A înconjurat terenul cu gard. DLRLC
    • 2.1. A cuprinde într-un cerc, a trasa o linie împrejur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: încercui
      • format_quote Susan a măsurat de cîteva ori din ochi ramurile copacului, pe urmă, zgîriind pămîntul cu bățul, a înconjurat tulpina larg, la cinci-șase metri distanță. GALAN, Z. R. 92. DLRLC
    • 2.2. Cuprinde, îmbrățișa. DLRLC
      • format_quote Pe genunchi îmi șezi, iubito, brațele-ți îmi înconjoară Gîtul... iar tu cu iubire privești fața mea pălindă. EMINESCU, O. I 42. DLRLC
      • format_quote figurat Poporul nostru înconjură cu dragostea sa armata populară. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2235. DLRLC
  • 3. A umbla mult (în căutarea unui lucru), a bate drumurile, a străbate, a cutreiera, a alerga dintr-un loc într-altul. DLRLC
    • format_quote A înconjurat tot orașul. DLRLC
    • 3.1. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ocoli
      • format_quote Ca să ajungă la gară trebuie să înconjure mult. DLRLC
      • format_quote Goliciunea înconjură, iară foamea dă de-a dreptul, se spune pentru a arăta că dintre toate nevoile omului foamea e cea mai imperioasă. DLRLC
etimologie:
  • În + conjura (învechit „a înconjura” din limba latină). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.