opțiuni
  • info

16 definiții pentru văr

din care

Explicative DEX

VĂR, VARĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

văr, vară [#A...

văr, vară $s.m., ...

VĂR, VARĂ, veri, vere, s. m. și f. 1. Grad de rudenie între copiii sau descendenții persoanelor care sunt frați sau surori; persoană care se află cu alta într-o asemenea relație de rudenie, considerată în raport cu aceasta. 2. (La voc. m.) Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. – Lat. [consobrinus] verus, [consobrina] vera.

VĂR, VARĂ, $veri,...

VĂR veri m. Pers...

văr m. copilul fra...

văr, vară s., pl. ...

Ortografice DOOM

văr s. m., #vo...

văr s. m., #voc....

văr s. m., voc. $v...

@+văru-meu/-tău/-să... corectat(ă)

+văru-miu/-tu/-su... corectat(ă)

Etimologice

văr (veri), #s. m...

Sinonime

VĂR s. verișor, (p...

VĂR s. verișor, ...

Intrare: văr
substantiv masculin (M26)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văr
  • vărul
  • văru‑
plural
  • veri
  • verii
genitiv-dativ singular
  • văr
  • vărului
plural
  • veri
  • verilor
vocativ singular
  • vărule
  • vere
plural
  • verilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văr, verisubstantiv masculin
vară, veresubstantiv feminin

  • 1. Persoană considerată în raport cu copiii fraților și surorilor părinților săi; gradul de rudenie respectiv. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: veric verincel verișcan verișor diminutive: veric verișor
    • format_quote Toate surorile și verele mele au năvălit, săptămîna asta, peste mine. HOGAȘ, M. N. 24. DLRLC
    • format_quote Vărul Leonil m-o închis aici, neneacă. ALECSANDRI, T. I 58. DLRLC
    • format_quote Unde joacă văr cu vară, Amiroasă-a primăvară. ȘEZ. I 71. DLRLC
  • 2. masculin la vocativ Termen familiar de adresare către un prieten, un cunoscut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea. REBREANU, I. 21. DLRLC
    • format_quote Cînd se căftănea vreun boier, mă, duceam la el cu taraful meu de-i ziceam: «Și la mai mare, vere!». ALECSANDRI, T. 81. DLRLC
etimologie:
  • limba latină [consobrinus] verus, [consobrina] vera. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.