27 de definiții pentru pecete

din care

Explicative DEX

PECETE, peceți, s. f. 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafață este gravată o monogramă, o emblemă etc. și care, aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și de integritate; sigiliu; p. ext. ștampilă. 2. Ceară roșie sau bucată de plumb (care se aplică sau se leagă de un document, de un pachet etc.) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceți (1) pe un document, pe un obiect etc.; sigiliu. Expr. închis (sau ferecat) cu șapte peceți = imposibil de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. ♦ Fig. Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; spec. stigmat. 3. (Înv. și reg.) Aprobare, rezoluție sau ordin în scris, întărit cu o pecete (1). [Var.: pecetie s. f.] – Din sl. pečatĭ.

PECETE, peceți, s. f. 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafață este gravată o monogramă, o emblemă etc. și care, aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și de integritate; sigiliu; p. ext. ștampilă. 2. Ceară roșie sau bucată de plumb (care se aplică sau care se leagă de un document, de un pachet) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete (1); semn imprimat prin aplicarea unei peceți (1) pe un document, pe un obiect etc., sigiliu. ◊ Expr. Închis (sau ferecat) cu șapte peceți = cu neputință de aflat; de nepătruns; interzis, oprit. ♦ Fig. Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă; amprentă, marcă, întipărire, urmă; (p. spec.) stigmat. 3. (Înv. și reg.) Aprobare, rezoluție sau ordin în scris, întărit cu o pecete (1). [Var.: pecetie s. f.] – Din sl. pečatĭ.

PECETE, peceți,...

PECETE ~ți f. 1...

PECETIE s. f. v. pecete.

PECETIE s. f. v. pecete.

pecea sf ...

peceate sf ...

peceatie sf...

pecet sn vz...

pecetie sf #v...

peceție sf ...

picet sn #v...

PECETIE s. f. #...

peceátă (Mold. sud...

Ortografice DOOM

pecete s. f.,...

pecete s. f., #...

pecete s. f., art...

Etimologice

@pecetie (pecetii)...

Sinonime

PECETE s. v. $șta...

PECETE s. v. $atr...

PECETE s. sigil...

pecete s. v. ...

Expresii și citate

@Carte cu șapte pece...

Intrare: pecete
substantiv feminin (F109)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pecete
  • pecetea
plural
  • peceți
  • pecețile
genitiv-dativ singular
  • peceți
  • peceții
plural
  • peceți
  • peceților
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pecetie
  • pecetia
plural
  • pecetii
  • pecetiile
genitiv-dativ singular
  • pecetii
  • pecetiei
plural
  • pecetii
  • pecetiilor
vocativ singular
plural
peceată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peceate
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peceatie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pecet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
peceție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
picet
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pecete, pecețisubstantiv feminin

  • 1. Placă (de metal) cu mâner sau montată pe un inel, pe a cărei suprafață este gravată o monogramă, o emblemă etc. și care, aplicată pe ceară roșie sau cu tuș pe un act, pe o scrisoare sau pe un colet, dă acestora caracter de autenticitate și de integritate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sigiliu
    • format_quote Jder și-a repezit cu degetele o pală de păr pe după urechea dreaptă și a apucat cu stînga cartea domnească. I-a cunoscut pecetea. SADOVEANU, F. J. 519. DLRLC
    • format_quote Punea d. Nae pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava și pe urmă la fiecare răzătură trăgeam cu cerneală o dungă. CARAGIALE, O. I 183. DLRLC
    • format_quote După ce-a scris logofătul, domnul iscăli și muhurdarul puse pecetea. NEGRUZZI, S. I 306. DLRLC
    • format_quote figurat Ne e foame de frumuseți, De cele limpezi, adevărate, Fără lăcate, fără peceți, Luate din viață și iarăși date Înapoi împlinite. DEȘLIU, G. 9. DLRLC
  • 2. Ceară roșie sau bucată de plumb (care se aplică sau se leagă de un document, de un pachet etc.) pe care se imprimă, prin apăsare, o pecete; semn imprimat prin aplicarea unei peceți pe un document, pe un obiect etc. DEX '09 DLRLC
    sinonime: sigiliu
    • format_quote Nastasia a rupt cu înfrigurare pecețile. S-a făcut întîi palidă cetind... Mitrea o încredința că în scurt timp vine. SADOVEANU, M. C. 194. DLRLC
    • format_quote Se-nchină și respectuos prezintă un plic mare galben cu cinci peceți mari pe el. VLAHUȚĂ, O. A. I 211. DLRLC
    • format_quote Căpitanul luă cartea, îi rupse pecetea, o deschise și citi. ISPIRESCU, L. 143. DLRLC
    • 2.1. figurat Semn caracteristic, trăsătură specifică, distinctivă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Sufletul generației care a înfăptuit Marea Revoluție a fost frămîntat îndelung de cărțile lui Gorki și a purtat pecetea nobilă și de neșters a operei sale. BOGZA, M. S. 92. DLRLC
      • format_quote Subiectele ce va alege [scriitorul], felul cum le va lucra vor purta pecetea mijlocului social ce înconjoară pe artist. GHEREA, ST. CR. II 70. DLRLC
      • format_quote De aice începe un șir de domni răi... oameni de acei însemnați cu pecetea păcatului, pentru a fi călăii popoarelor. NEGRUZZI, S. I 274. DLRLC
    • chat_bubble Închis (sau ferecat) cu șapte peceți = imposibil de aflat; de nepătruns. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Taină ferecată cu șapte peceți. C. PETRESCU, R. DR. 33. DLRLC
  • 3. învechit regional Aprobare, rezoluție sau ordin în scris, întărit cu o pecete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Moghilă, să-mi aduci pricinile ce-a judecat Bogdan și-au rămas fără pecetea domnească. DELAVRANCEA, A. 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.