opțiuni
  • info

26 de definiții pentru urmă

din care

Explicative DEX

URMĂ, urme, s. f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ◊ Loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare a..., drept consecință a... ◊ Loc. vb. A fi pe urma (sau pe urmele) cuiva = a urmări. ◊ Expr. A merge (sau a călca) pe urmele cuiva = a avea calitățile, defectele, apucăturile, comportarea (bună sau rea a) cuiva, a semăna cu cineva (în comportare); a imita pe cineva. A pierde (sau a nu mai ști, a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai ști nimic despre cineva. Nici urmă sau fără urmă (de)... = deloc, niciun pic. A da de (sau a găsi) urma (sau urmele) cuiva = a obține unele date cu privire la o persoană pe care o caută. 2. Punct sau stadiu final; sfârșit. ◊ Loc. adj. Din (sau de pe) urmă = a) de la sfârșit, ultim; b) precedent. Din urmă = a) din spate, dindărăt; b) de la locul unde a rămas. ◊ Loc. adv. În urmă = a) în spate, îndărăt; b) mai târziu, apoi; c) mai de mult. Pe urmă = mai târziu, ulterior. (Până) la urmă = la sfârșit de tot. În cele din (sau de pe) urmă = la sfârșitul unui șir, unei succesiuni; în sfârșit. ◊ Loc. prep. În urma... = a) în spatele, după..., la sfârșitul...; b) drept urmare, datorită... De pe urma... = după moartea cuiva, drept moștenire de la cineva. ◊ Expr. A rămâne în urmă = a se lăsa întrecut de alții pe drum sau în activitate, în muncă. A fi (sau a merge, a rămâne) în urmă = (despre ceas) a merge mai încet, arătând o oră mai mică decât cea oficială. La urma urmei (sau urmelor) = în cele din urmă; în definitiv; în concluzie. ♦ (Înv.) Urmare, consecință, rezultat. 3. (Mat.) Punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafață. ♦ Dreaptă de-a lungul căreia o suprafață intersectează altă suprafață. 4. (Mai ales la pl.) Rămășițe, vestigii. 5. Cantitate foarte mică, abia perceptibilă, din ceva. – Lat. *orma.

urmă sf [#...

URMĂ (pl. -$m...

URMĂ, urme, s. f. 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. ◊ Loc. prep. Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). (De) pe urma... = din cauza, ca urmare a..., drept consecință a... ◊ Loc. vb. A fi pe urma (sau pe urmele) cuiva = a urmări. ◊ Expr. A merge (sau a călca) pe urmele cuiva = a avea calitățile, defectele, apucăturile, comportarea (bună sau rea a) cuiva, a semăna cu cineva (în comportare); a imita pe cineva. A pierde (sau a nu mai ști, a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai ști nimic despre cineva. Nici urmă sau fără urmă (de)... = deloc, nici un pic. A da de (sau a găsi) urma (sau urmele) cuiva = a obține unele date cu privire la o persoană pe care o caută. 2. Punct sau stadiu final; sfârșit. ◊ Loc. adj. Din (sau de pe) urmă = a) de la sfârșit, ultim; b) precedent. Din urmă = a) din spate, dindărăt; b) de la locul unde a rămas. ◊ Loc. adv. În urmă = a) în spate, îndărăt; b) mai târziu, apoi; c) mai de mult. Pe urmă = mai târziu, ulterior. (Până) la urmă = la sfârșit de tot. În cele din (sau de pe) urmă = la sfârșitul unui șir, unei succesiuni; în sfârșit. ♦ Loc. prep. În urma... = a) în spatele, după..., la sfârșitul...; b) drept urmare, datorită... De pe urma... = după moartea cuiva, drept moștenire de la cineva. ◊ Expr. A rămâne în urmă = a se lăsa întrecut de alții pe drum sau în activitate, în muncă. A fi (sau a merge, a rămâne) în urmă = (despre ceas) a merge mai încet, arătând o oră mai mică decât cea oficială. La urma urmei (sau urmelor) = în cele din urmă; în definitiv; în concluzie. ♦ (Înv.) Urmare, consecință, rezultat. 3. (Mat.) Punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafață. ♦ Dreaptă de-a lungul căreia o suprafață intersectează altă suprafață. – Lat. *orma.

URMĂ, urme, #s....

URMĂ ~e f. 1) S...

urmă f. 1. loc c...

úrmă f., pl. e (...

URMA (-mez) $#v...

Ortografice DOOM

urmă1 s. #f....

@urmă2 (cel/cea/...

urmă- (în ~) #loc...

urmă (pe ~) #loc....

urmă s. f., #g....

urmă s. f., g.-d....

Etimologice

urmă (-me), #s. f...

Jargon

urme de dragaj, ($...

urme de eroziune (...

urme de impact (se...

Enciclopedice

@LAST, BUT NOT LEAST...

Argou

@a trimite pe cineva...

Sinonime

URMĂ s. 1. (fig...

URMĂ s. v. $conse...

URMĂ s. 1. în...

urmă s. v. CO...

Expresii și citate

Last but not least...

Intrare: urmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urmă
  • urma
plural
  • urme
  • urmele
genitiv-dativ singular
  • urme
  • urmei
plural
  • urme
  • urmelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urmă, urmesubstantiv feminin

  • 1. Semn concret lăsat de cineva sau de ceva pe locul unde a trecut, a stat etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: urmuliță
    • format_quote Stoicea nu-și mai găsi urmele în pădure și se rătăci. GALACTION, O. I 48. DLRLC
    • format_quote În zidurile caselor vechi se cunosc și azi urmele bombelor. VLAHUȚĂ, R. P. 12. DLRLC
    • format_quote Pe această zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic, n-au fost oare tipărite urme încrucișate ale copoilor? ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
    • format_quote Pe aici a trecut cerbul... Vezi urma, Toroipane? ALECSANDRI, T. II 70. DLRLC
    • 1.1. Semn sau indiciu despre existența sau trecerea unei ființe (sau, figurat, a unui fenomen). DLRLC
      sinonime: amprentă
      • format_quote Lăsasem de mult îndărătul meu orice urmă de viață omenească. HOGAȘ, M. N. 157. DLRLC
      • format_quote Vijelia... nu lăsase nici o urmă, de parcă nici n-ar fi fost. STANCU, U.R.S.S. 184. DLRLC
      • format_quote Vijelii de patimi își lăsaseră urmele. SADOVEANU, O. I 421. DLRLC
      • format_quote Ah, durere, în ce parte De tine să fug departe? Urmă-n lume să nu las. ALECSANDRI, P. II 102. DLRLC
      • format_quote Banditul sta ascuns și încă nu-i prinsese urma. VORNIC, P. 193. DLRLC
      • format_quote Căutau în țară străină urma fetei Orheianului. SADOVEANU, O. VII 76. DLRLC
      • format_quote Am să le iau urma toată seara, ca un prepelicar. ALECSANDRI, T. I 158. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională Pe urma sau pe urmele cuiva (sau a ceva) = pe unde a fost, a existat, a trecut cineva (sau ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a pus la pîndă craiul pe urmele copilei. COȘBUC, P. II 200. DLRLC
      • format_quote Nica lui Constantin a Cosmei, din Humulești, se duse și el cu talpele bășicate pe urma lui Oșlobanu. CREANGĂ, A. 102. DLRLC
      • format_quote Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta? CREANGĂ, A. 50. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională (De) pe urma... = din cauza, ca urmare a..., drept consecință a... DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble locuțiune verbală A fi pe urma (sau pe urmele) cuiva = urmări. DEX '09 DEX '98
      sinonime: urmări
    • chat_bubble A merge (sau a călca) pe urmele cuiva = a avea calitățile, defectele, apucăturile, comportarea (bună sau rea a cuiva, a semăna cu cineva (în comportare); a imita pe cineva. DEX '09
      sinonime: imita
    • chat_bubble A pierde (sau a nu mai ști, a nu mai da de) urma (sau urmele) cuiva = a nu mai ști nimic despre cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ca o salvare posibilă îi licărea numai o mutare subită care să-i piarză urma. REBREANU, R. I 241. DLRLC
      • format_quote Cum ați plecat de la noi, a pribegit din sat și nimeni nu i-a mai dat de urmă. GANE, N. III 51. DLRLC
      • format_quote Hai ș-om fugi în lume, Doar ni s-or pierde urmele. EMINESCU, O. I 176. DLRLC
    • chat_bubble A-și pierde urma = a dispărea dintre ai săi, a face ca nimeni să nu știe ce face și unde trăiește. DLRLC
      • format_quote Și se duce tot cîntînd Ca să-și piardă urma. IOSIF, P. 51. DLRLC
    • chat_bubble Nici urmă sau fără urmă (de)... = niciun pic. DEX '09 DLRLC
      sinonime: deloc
      • format_quote Nici urmă de zăpadă pe cîmpuri. STANCU, D. 120. DLRLC
    • chat_bubble Fără urmă (de...) = fără nici un pic (de... ). DLRLC
      • format_quote Și zorile de-atîtea ori m-au găsit în geam, Fără urma somnului. ISAC, O. 56. DLRLC
      • format_quote Am picat în negru loc Chiar cum pică lemnu-n foc, Fără urmă de noroc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 179. DLRLC
    • chat_bubble A da de (sau a găsi) urma (sau urmele) cuiva = a obține unele date cu privire la o persoană pe care o caută. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A ști de urma cuiva = a ști unde se află și cum trăiește cineva. DLRLC
      • format_quote Ascultați-mă, hatmanul Mihu știe de urma lui Crasneș și a lui Cosma. DELAVRANCEA, O. II 237. DLRLC
  • 2. Punct sau stadiu final. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sfârșit
    • format_quote Urma însă ne va arăta că Andrei Bathori nu era de loc sincer în făgăduielile sale. BĂLCESCU, O. II 219. DLRLC
    • 2.1. La urmă (sau, în locuțiune prepozițională, la urma cuiva) = la locul de baștină al cuiva. DLRLC
      • format_quote Cerinat mai șezu cît șezu la Curte, apoi se întoarse la urma lui. GANE, N. II 89. DLRLC
      • format_quote A opta zi, s-a hotărît Negoiță să se pornească la urma lui, înspre părțile Jiului. CARAGIALE, P. 101. DLRLC
      • chat_bubble A trimite pe cineva la urmă (sau la urma lui) = a trimite pe cineva (uneori escortat de forța publică) la locul de unde este originar. DLRLC
        • format_quote Am ordin... cînd oi prinde călugări vagabonzi prin satele mele, să-i trimit la urmă. STĂNOIU, C. I. 32. DLRLC
        • format_quote De s-o deștepta domnul ca ieri.. ne trimite la urma noastră. DELAVRANCEA, O. II 153. DLRLC
    • 2.2. învechit Consecință, rezultat, urmare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: consecință rezultat urmare
      • format_quote Și cum să-ndrăznească la o așa faptă Cu totu-mpotrivă și neînțeleaptă! Nu gîndește urma, nu gîndește răul. PANN, P. V. I 57. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Din (sau de pe) urmă = de la sfârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ultim
      • format_quote Ogoarele negre și cleioase ieșeau de sub întinderile celor din urmă zăpezi din martie. DUMITRIU, N. 13. DLRLC
      • format_quote Ascultă, Moghilă. Vorba de pe urmă a lui Ștefan e lege? DELAVRANCEA, A. 79. DLRLC
      • format_quote Scosese acum pe tipsie și cloșca cu puii de aur, cea mai de pe urmă a ei nădejde. CREANGĂ, P. 99. DLRLC
      • format_quote Acest din urmă argument mă făcu să mă trag de la fereastră. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
      • chat_bubble Ceasul de pe (sau din) urmă = momentul dinainte de moarte. DLRLC
        • format_quote În ceasul de pe urmă mi-oi aduce aminte că-s fiica lui Șoiman bătrînul! ALECSANDRI, T. II 26. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Din (sau de pe) urmă = precedent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: precedent
      • format_quote Se aflau în Păuna cîțiva refugiați aduși acolo de nenorocirile războiului din urmă. SADOVEANU, P. M. 9. DLRLC
      • format_quote Credinciosul i-a spus cu de-amăruntul ce se petrecuse în odaia lui în cele două nopți din urmă. CREANGĂ, P. 99. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Din urmă = din spate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dindărăt
      • format_quote Ajunse din urmă carul. DUMITRIU, N. 87. DLRLC
      • format_quote Din urmă, vine pe lîngă oameni căpitanul. CAMIL PETRESCU, U. N. 268. DLRLC
      • format_quote Auzind pe cineva cîntînd din urmă, se uită înapoi. CREANGĂ, O. A. 204. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală Din urmă = de la locul unde a rămas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acum să ne întoarcem iar din urmă. CREANGĂ, P. 174. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În urmă = în spate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îndărăt
      • format_quote Se uita mereu în urmă să vadă dacă nu este urmărit. SAHIA, N. 94. DLRLC
      • format_quote Trecură munți și văi, lăsară în urmă păduri dese și verzi. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În urmă = mai târziu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: apoi ulterior
      • format_quote Mai în urmă, l-am întîlnit tot aici pe Eminescu cu un frate al lui. CARAGIALE, O. III 233. DLRLC
      • format_quote În zădar fata moșneagului spunea în urmă că acela este lucrul mînelor sale. CREANGĂ, P. 284. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În urmă = mai de mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu treizeci de ani în urmă era cîmp pustiu pe aici. VLAHUȚĂ, R. P. 32. DLRLC
      • format_quote Cu cinci luni în urmă o văzusem. NEGRUZZI, S. I 50. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe urmă = mai târziu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ulterior
      • format_quote Și pe urmă mi-am mai adus aminte de ceva. C. PETRESCU, C. V. 105. DLRLC
      • format_quote Drumul urcă întîi anevoie... pe urmă însă înaintează vesel. REBREANU, I. 9. DLRLC
      • format_quote Pe urmă au dat foc și pădurii. CARAGIALE, O. III 89. DLRLC
      • format_quote Frunză verde flori domnești Ia tu seama ce iubești Că pe urmă te căiești. HODOȘ, P. P. 104. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială (Până) la urmă = la sfârșit de tot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote La urmă au venit și muntenii. SADOVEANU, B. 6. DLRLC
      • format_quote La urmă mă hotărîi să mă duc la doamna B. NEGRUZZI, S. I 67. DLRLC
      • format_quote Toți recunoșteau pînă la urmă că la ei e liniște. REBREANU, R. II 7. DLRLC
    • chat_bubble La urmă = în definitiv. DLRLC
      • format_quote Sînt eu la urmă vinovată Că Leana umblă ca turbată Să-l vadă-n casa lor intrînd Odată? COȘBUC, P. I 129. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În cele din (sau de pe) urmă = la sfârșitul unui șir, unei succesiuni; în sfârșit. DEX '09 DEX '98
      • format_quote În cele de pe urmă îi zise: văz, luminate împărate, că tot ce-am cerut mi s-a împlinit. ISPIRESCU, L. 29. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională În urma... = în spatele, după..., la sfârșitul... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote I se păruse că umblă cineva în urma lui. DUMITRIU, N. 14. DLRLC
      • format_quote Călătorii zoreau spre ieșire, cei mulți cu bagajele în mînă, cei puțini cu hamalii în urma lor. REBREANU, R. I 16. DLRLC
      • format_quote Fluturi mulți, de multe neamuri, vin în urma lui un lanț. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
      • format_quote În lături, înainte, în urmă-i totul moare. ALECSANDRI, P. III 290. DLRLC
      • format_quote Aici, în urma frigului, au venit călduri uscate. CARAGIALE, O. VII 34. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională În urma... = drept urmare, datorită... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote În urma victoriei U.R.S.S. asupra Germaniei fasciste, o serie de țări din Europa centrală și de sud-est s-au desprins din sistemul capitalist. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2903. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională De pe urma... = după moartea cuiva, drept moștenire de la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Știa pe Traico văduv și fără nici un copil de pe urma primei lui căsătorii. GALACTION, O. I 174. DLRLC
      • format_quote Administra averea lui Mihai și a celor două surori ale lui, Cora și Ralu, rămași orfani acum patru ani pe urma unui accident de automobil. C. PETRESCU, Î. I 11. DLRLC
      • format_quote Am văzut mult bine de pe urma bărbatului dumitale. CARAGIALE, O. III 48. DLRLC
      • format_quote Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta? CREANGĂ, A. 50. DLRLC
    • chat_bubble A rămâne în urmă = a se lăsa întrecut de alții pe drum sau în activitate, în muncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Flăcăul rămăsese în urmă, ca să puie la adăpost caii. SADOVEANU, B. 69. DLRLC
    • chat_bubble A fi (sau a merge, a rămâne) în urmă = (despre ceas) a merge mai încet, arătând o oră mai mică decât cea oficială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A rămâne în urmă = a funcționa prost, mergând mai încet decât normal. DLRLC
    • chat_bubble La urma urmei (sau urmelor) = în cele din urmă; în definitiv; în concluzie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sculîndu-se, Bul Mihai se duse prin acea pădure pe calea apucată mai departe, pînă în urma urmelor dete de marginea acelei păduri. BOTA, P. 31. DLRLC
      • format_quote Tîrziu, la urma urmei, a văzut Fata că de lapte donița e goală. COȘBUC, P. I 248. DLRLC
      • format_quote La urma urmei ele nu ne pot face nici un rău. IONESCU-RION, C. 25. DLRLC
      • format_quote La urma urmelor Ivan scoate de barbă și pe Scaraoschi și-i trage un frecuș. CREANGĂ, P. 306. DLRLC
    • chat_bubble Urma alege. DLRLC
  • 3. matematică Punct în care o dreaptă intersectează o anumită suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.1. Dreaptă de-a lungul căreia o suprafață intersectează altă suprafață. DEX '09 DEX '98
      • diferențiere Curbă de-a lungul căreia o suprafață intersectează altă suprafață. DLRLC
  • 4. mai ales la plural Rămășițe, vestigii. DEX '09
  • 5. Cantitate foarte mică, abia perceptibilă, din ceva. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.