opțiuni
  • info

24 de definiții pentru ospăț

din care

Explicative DEX

OSPĂȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeție, banchet. ♦ (Înv. și pop.) Masă, mâncare îmbelșugată. [Pl. și: ospățuri] – Lat. hospitium.

ospăț sn [#...

OSPĂȚ, ospețe, s. n. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare; ospeție, banchet. ♦ Masă, mâncare îmbelșugată. [Pl. și: ospățuri] – Lat. hospitium.

OSPĂȚ, ospețe, ...

OSPĂȚ ~ețe n. ...

ospăț n. masă mare...

ospăț n., pl. $eț...

uspăț sn #v...

uspeț sn #v...

OSPEȚ s. n. #v....

OSPEȚ s. n. #v....

uspătéz, uspăț, V....

Ortografice DOOM

ospăț s. n., ...

ospăț s. n., #p...

ospăț s. n., pl. $...

Etimologice

ospăț (-pețe), #...

Sinonime

OSPĂȚ s. 1. v. $...

OSPĂȚ s. v. $masă,...

OSPĂȚ s. 1. b...

ospăț s. v. M...

OSPĂȚ. Subst. Os...

SALĂ DE OSPEȚE s....

sală de ospețe #s...

Expresii și citate

@Ospățul lui Balthaz...

@Ospățul lui Lucullu...

Intrare: ospăț
ospăț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospăț
  • ospățul
  • ospățu‑
plural
  • ospețe
  • ospețele
genitiv-dativ singular
  • ospăț
  • ospățului
plural
  • ospețe
  • ospețelor
vocativ singular —
plural —
ospăț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospăț
  • ospățul
  • ospățu‑
plural
  • ospățuri
  • ospățurile
genitiv-dativ singular
  • ospăț
  • ospățului
plural
  • ospățuri
  • ospățurilor
vocativ singular —
plural —
uspeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
uspăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ospeț1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospeț
  • ospețul
  • ospețu‑
plural
  • ospețe
  • ospețele
genitiv-dativ singular
  • ospeț
  • ospețului
plural
  • ospețe
  • ospețelor
vocativ singular —
plural —
ospeț2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ospeț
  • ospețul
  • ospețu‑
plural
  • ospețuri
  • ospețurile
genitiv-dativ singular
  • ospeț
  • ospețului
plural
  • ospețuri
  • ospețurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ospăț, ospețesubstantiv neutru

  • 1. Masă mare, îmbelșugată (organizată în diferite împrejurări festive); petrecere cu masă mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: banchet chef ospeție
    • format_quote Mură cînta la ospețele boierești. GALACTION, O. I 70. DLRLC
    • format_quote Să-ți povestească el ce mari ospețe, Ce mîndre nunți, ce luminate fețe Văzură ochii săi odinioară. IOSIF, P. 29. DLRLC
    • format_quote Împăratul făcu un ospăț foarte mare. CREANGĂ, P. 231. DLRLC
    • 1.1. învechit popular Masă, mâncare îmbelșugată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: masă mâncare
      • format_quote Pe subt șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc. ODOBESCU, S. III 18. DLRLC
      • format_quote Și pe iarbă s-așezau, De ospăț că s-apucau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 312. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.