36 de definiții pentru obicei

din care

Explicative DEX

OBICEI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă și îndelungată a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț. ◊ Loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obișnuit, în genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obișnui. 2. (Sociol.) Mod tradițional de comportare caracteristic unui popor, unui grup social; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială. 3. (Înv.) Lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție. 4. (Jur.) Cutumă. ◊ Obiceiul pământului = denumire specifică dată cutumei în Țările Române în Evul Mediu. [PI. și: obiceie] – Din bg. običaj.

obicei sn [#A...

OBICEI, obiceiuri, s. n. 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obișnuință, învăț. ◊ Loc. adv. De obicei = de regulă, în mod obișnuit, în genere. ◊ Loc. vb. A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = a obișnui. 2. Deprindere consacrată; mod de a se purta, de a se îmbrăca, rânduială, uz etc. comune unui popor sau unei comunități omenești; datină, tradiție, uzanță, uz, rânduială. 3. (Înv.) Lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție; cutumă. ◊ Obiceiul pământului = denumire specifică dată cutumei în țările românești în timpul orânduirii feudale. [Pl. și: obiceie] – Din bg. običaj.

OBICEI, $obiceiur...

OBICEI obiceiuri ...

obicéĭ n., pl. $ĭu...

obiceai sn ...

obicer sn #vz...

obicii sn #...

obliceai sn #...

oblicei sn ...

oblicer sn ...

oblicii sn ...

obricei sn #v...

obricer sn ...

@CASTIGAT RIDENDO MO...

EINMAL IST KEINMAL...

@QUOT CAPITA, TOT SE...

@UNE FOIS N’EST PAS...

Ortografice DOOM

obicei s. n.,...

obicei (de ~) / (...

obicei s. n., #...

obicei s. n., pl....

de obicei loc. ad...

obiceiu, -ceiuri.

Etimologice

@obicei (obiceiuri...

Sinonime

OBICEI s. v. $bir...

OBICEI s. 1. v....

OBICEI s. 1. ...

obicei s. v. ...

OBICEI. Subst. O...

Expresii și citate

More maiorum (lat....

@Une fois n’est pas...

Usus tyrannus (lat...

@Vulpes pilum mutat,...

Intrare: obicei
obicei1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obicei
  • obiceiul
  • obiceiu‑
plural
  • obiceiuri
  • obiceiurile
genitiv-dativ singular
  • obicei
  • obiceiului
plural
  • obiceiuri
  • obiceiurilor
vocativ singular
plural
obicei2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • obicei
  • obiceiul
  • obiceiu‑
plural
  • obiceie
  • obiceiele
genitiv-dativ singular
  • obicei
  • obiceiului
plural
  • obiceie
  • obiceielor
vocativ singular
plural
obricer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obricei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oblicii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oblicer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oblicei
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obliceai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obicii
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obicer
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
obiceai
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

obicei, obiceiurisubstantiv neutru

  • 1. Deprindere individuală câștigată prin repetarea frecventă și îndelungată a aceleiași acțiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Obiceiul să stau de vorbă cu sătenii bătrîni îl am de copil. SADOVEANU, O. VII 242. DLRLC
    • format_quote Împotriva obiceiului său, Lăpușneanul... era îmbrăcat cu toată pompa domnească. NEGRUZZI, S. I 148. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De obicei = de regulă, în mod obișnuit, în genere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ieșise mai curînd ca de obicei, ca să asculte zvonul cel dulce al paserilor. SADOVEANU, D. P. 45. DLRLC
      • format_quote Titu Herdelea găsi pe Roșu mai ursuz ca de obicei. REBREANU, R. I 299. DLRLC
      • format_quote Lumea se aduna ca de obicei pe cheu la sosirea vaporului. BART, E. 317. DLRLC
      • format_quote Lîngă leagăn cîntul Mamei de obicei e trist. COȘBUC, P. I 265. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A avea obicei (sau obiceiul, de obicei) = obișnui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: obișnui
      • format_quote Știind că împăratul are obicei a bea în toată sara o cupă de lapte dulce, i-a pregătit acum una. CREANGĂ, P. 97. DLRLC
      • format_quote Nu mai am de obicei Ca-n zilele acele Să mă îmbăt și de scîntei Din stele. EMINESCU, O. I 187. DLRLC
      • format_quote Sfarmă-Piatră. avea obicei, cînd se punea la masă, să înghită mai întîi șepte-opt bolovani. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
  • 2. sociologie Mod tradițional de comportare caracteristic unui popor, unui grup social. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
    • format_quote Vede că îi aduc dulceți. – O, ce bun obicei! NEGRUZZI, S. I 70. DLRLC
    • format_quote Îndată după aceea, pre obiceiul războiului, cerură ca cetatea să se predea. BĂLCESCU, O. II 113. DLRLC
    • format_quote Cîte bordeie, atîtea obiceie. DLRLC
  • 3. învechit Lege nescrisă, drept sau obligație statornicite prin tradiție. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ostașii aveau multe privilegii sau obiceie, după cum se zicea p-atunci. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
    • format_quote Belea ochi și căsca gura Ca să vază crăngi uscate De propietar iertate, Fiind verzile oprite C-obiceiuri legiuite. PANN, P. V. I 89. DLRLC
  • 4. științe juridice Cutumă. DEX '09
    sinonime: cutumă
    • 4.1. Obiceiul pământului = denumire specifică dată cutumei în Țările Române în Evul Mediu. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.