Doar Cuvinte

info

18 definiții pentru irupe

din care

explicative DEX (12)
ortografice DOOM (3)
etimologice (1)
sinonime (2)

Explicative DEX

IRUPE, irup, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. A se revărsa, a deborda. [Var.: irumpe vb. III] – Din lat. irrumpere (după rupe).

irupe vi [#...

IRUPE, irup, vb. III. Intranz. A ieși la iveală sau a se manifesta dintr-o dată și cu putere, a izbucni; a năvăli, a năpădi; a intra cu violență. ♦ Fig. a se revărsa, a deborda. [Var.: irumpe vb.III] – Din lat. irrumpere (după rupe).

IRUPE, irup, #...

IRUPE vb. III intr. A izbucni; a năvăli, a intra cu violență. [P.i. irup, var. irumpe vb. III. / < lat. irrumpere].

IRUPE $vb. #int...

A IRUPE irup $in...

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

IRUMPE vb. III v. irupe.

irumpe v #v...

IRUMPE vb. III ...

IRUMPE vb. III. v. irupe.

*irúp, irúpt, a @i...

Ortografice DOOM

irupe (a ~) (a iz...

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

irupe (a ~) (a ...

irupe (a izbucni)...

Etimologice

@irumpe (irump, ir...

Sinonime

IRUPE vb. v. $eru...

IRUPE vb. a eru...

Intrare: irupe

irupe verb grupa a III-a conjugarea a XI-a intranzitiv

verb (V657) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) irupe	irupere	irupt iruptu‑	irupând irupându‑	singular	plural
		(a) irupe	irupere	irupt iruptu‑	irupând irupându‑	irupe	irupeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	irup	(să) irup	irupeam	irupsei	irupsesem
	a II-a (tu)	irupi	(să) irupi	irupeai	irupseși	irupseseși
	a III-a (el, ea)	irupe	(să) irupă	irupea	irupse	irupsese
plural	I (noi)	irupem	(să) irupem	irupeam	irupserăm	irupseserăm irupsesem
	a II-a (voi)	irupeți	(să) irupeți	irupeați	irupserăți	irupseserăți irupseseți
	a III-a (ei, ele)	irup	(să) irupă	irupeau	irupseră	irupseseră

irumpe verb grupa a III-a conjugarea a XI-a intranzitiv

verb (V657.1)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) irumpe	irumpere	irumpt irumt irumptu‑ irumtu‑	irumpând irumpându‑	singular	plural
		(a) irumpe	irumpere	irumpt irumt irumptu‑ irumtu‑	irumpând irumpându‑	irumpe	irumpeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	irump	(să) irump	irumpeam	irumpsei irumsei	irumpsesem irumsesem
	a II-a (tu)	irumpi	(să) irumpi	irumpeai	irumpseși irumseși	irumpseseși irumseseși
	a III-a (el, ea)	irumpe	(să) irumpă	irumpea	irumpse irumse	irumpsese irumsese
plural	I (noi)	irumpem	(să) irumpem	irumpeam	irumpserăm irumserăm	irumpseserăm irumpsesem irumseserăm irumsesem
	a II-a (voi)	irumpeți	(să) irumpeți	irumpeați	irumpserăți irumserăți	irumpseserăți irumpseseți irumseserăți irumseseți
	a III-a (ei, ele)	irump	(să) irumpă	irumpeau	irumpseră irumseră	irumpseseră irumseseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

irupe, irupverb

1. A ieși la iveală sau a se manifesta brusc și cu putere; a intra cu violență. DEX '09 DLRLC DN

sinonime: erupe izbucni năpădi năvăli țâșni
- format_quote figurat Izbucni în rîs, fără motiv, numai fiindcă irupea toată tinerețea voioasă din ea. C. PETRESCU, C. V. 14. DLRLC
- 1.1. figurat A se revărsa. DEX '09
  
  sinonime: deborda revărsa

etimologie:

limba latină irrumpere (după rupe). DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.