Doar Cuvinte

info

24 de definiții pentru clănțăni

din care

explicative DEX (15)
ortografice DOOM (3)
argou (1)
sinonime (4)
regionalisme (1)

Explicative DEX

CLĂNȚĂNI, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) A se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mult; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Prez. ind. și: clănțăn. – Var.: (pop.) clențăni, clențeni vb. IV] – Clanț + suf. -ăni.

clănțăni [At:...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

CLĂNȚĂNI, clănțănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. Fig. (Peior.) A vorbi mereu; a flecări. ♦ Refl. recipr. A se certa (ușor), a se ciorovăi. [Var.: (pop.) clențăni, clențeni vb. IV.] – Clanț + suf. -ăni.

CLĂNȚĂNI, $clănță...

A CLĂNȚĂNI ~esc ...

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

@A SE CLĂNȚĂNI mă ~...

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

clănțănì v. a lovi...

CLENȚĂNI vb. IV v. clănțăni.

CLENȚENI vb. IV v. clănțăni.

clențăni v ...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

clențeni v ...

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

CLĂNȚĂI vb. IV ...

CLENȚĂNI vb. IV...

CLENȚENI vb. IV...

clănțănésc v. intr...

Ortografice DOOM

!clănțăni (a ~) #...

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!clănțăni (a ~)...

clănțăni vb., ind...

sursa: DMLR (1981)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Argou

clănțăni, $clănțăn...

Sinonime

CLĂNȚĂNI vb. a dâ...

CLĂNȚĂNI vb. v. $...

CLĂNȚĂNI vb. a ...

clănțăni vb. #v...

Regionalisme / arhaisme

clănțăní, $clănțăn...

Intrare: clănțăni

clănțăni² (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V334) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clănțăni	clănțănire	clănțănit clănțănitu‑	clănțănind clănțănindu‑	singular	plural
		(a) clănțăni	clănțănire	clănțănit clănțănitu‑	clănțănind clănțănindu‑	clănțăne	clănțăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clănțăn	(să) clănțăn	clănțăneam	clănțănii	clănțănisem
	a II-a (tu)	clănțăni	(să) clănțăni	clănțăneai	clănțăniși	clănțăniseși
	a III-a (el, ea)	clănțăne	(să) clănțăne	clănțănea	clănțăni	clănțănise
plural	I (noi)	clănțănim	(să) clănțănim	clănțăneam	clănțănirăm	clănțăniserăm clănțănisem
	a II-a (voi)	clănțăniți	(să) clănțăniți	clănțăneați	clănțănirăți	clănțăniserăți clănțăniseți
	a III-a (ei, ele)	clănțăne	(să) clănțăne	clănțăneau	clănțăniră	clănțăniseră

clănțăni¹ (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401) Surse flexiune: DOOM 3		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clănțăni	clănțănire	clănțănit clănțănitu‑	clănțănind clănțănindu‑	singular	plural
		(a) clănțăni	clănțănire	clănțănit clănțănitu‑	clănțănind clănțănindu‑	clănțănește	clănțăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clănțănesc	(să) clănțănesc	clănțăneam	clănțănii	clănțănisem
	a II-a (tu)	clănțănești	(să) clănțănești	clănțăneai	clănțăniși	clănțăniseși
	a III-a (el, ea)	clănțănește	(să) clănțănească	clănțănea	clănțăni	clănțănise
plural	I (noi)	clănțănim	(să) clănțănim	clănțăneam	clănțănirăm	clănțăniserăm clănțănisem
	a II-a (voi)	clănțăniți	(să) clănțăniți	clănțăneați	clănțănirăți	clănțăniserăți clănțăniseți
	a III-a (ei, ele)	clănțănesc	(să) clănțănească	clănțăneau	clănțăniră	clănțăniseră

clănțăi¹ (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V408) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clănțăi	clănțăire	clănțăit clănțăitu‑	clănțăind clănțăindu‑	singular	plural
		(a) clănțăi	clănțăire	clănțăit clănțăitu‑	clănțăind clănțăindu‑	clănțăiește	clănțăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clănțăiesc	(să) clănțăiesc	clănțăiam	clănțăii	clănțăisem
	a II-a (tu)	clănțăiești	(să) clănțăiești	clănțăiai	clănțăiși	clănțăiseși
	a III-a (el, ea)	clănțăiește	(să) clănțăiască	clănțăia	clănțăi	clănțăise
plural	I (noi)	clănțăim	(să) clănțăim	clănțăiam	clănțăirăm	clănțăiserăm clănțăisem
	a II-a (voi)	clănțăiți	(să) clănțăiți	clănțăiați	clănțăirăți	clănțăiserăți clănțăiseți
	a III-a (ei, ele)	clănțăiesc	(să) clănțăiască	clănțăiau	clănțăiră	clănțăiseră

clănțăi² (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clănțăi	clănțăire	clănțăit clănțăitu‑	clănțăind clănțăindu‑	singular	plural
		(a) clănțăi	clănțăire	clănțăit clănțăitu‑	clănțăind clănțăindu‑	clănțăie	clănțăiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clănțăi	(să) clănțăi	clănțăiam	clănțăii	clănțăisem
	a II-a (tu)	clănțăi	(să) clănțăi	clănțăiai	clănțăiși	clănțăiseși
	a III-a (el, ea)	clănțăie	(să) clănțăie	clănțăia	clănțăi	clănțăise
plural	I (noi)	clănțăim	(să) clănțăim	clănțăiam	clănțăirăm	clănțăiserăm clănțăisem
	a II-a (voi)	clănțăiți	(să) clănțăiți	clănțăiați	clănțăirăți	clănțăiserăți clănțăiseți
	a III-a (ei, ele)	clănțăie	(să) clănțăie	clănțăiau	clănțăiră	clănțăiseră

clențăni¹ (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clențăni	clențănire	clențănit clențănitu‑	clențănind clențănindu‑	singular	plural
		(a) clențăni	clențănire	clențănit clențănitu‑	clențănind clențănindu‑	clențănește	clențăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clențănesc	(să) clențănesc	clențăneam	clențănii	clențănisem
	a II-a (tu)	clențănești	(să) clențănești	clențăneai	clențăniși	clențăniseși
	a III-a (el, ea)	clențănește	(să) clențănească	clențănea	clențăni	clențănise
plural	I (noi)	clențănim	(să) clențănim	clențăneam	clențănirăm	clențăniserăm clențănisem
	a II-a (voi)	clențăniți	(să) clențăniți	clențăneați	clențănirăți	clențăniserăți clențăniseți
	a III-a (ei, ele)	clențănesc	(să) clențănească	clențăneau	clențăniră	clențăniseră

clențăni² (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V334)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clențăni	clențănire	clențănit clențănitu‑	clențănind clențănindu‑	singular	plural
		(a) clențăni	clențănire	clențănit clențănitu‑	clențănind clențănindu‑	clențăne	clențăniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clențăn	(să) clențăn	clențăneam	clențănii	clențănisem
	a II-a (tu)	clențăni	(să) clențăni	clențăneai	clențăniși	clențăniseși
	a III-a (el, ea)	clențăne	(să) clențăne	clențănea	clențăni	clențănise
plural	I (noi)	clențănim	(să) clențănim	clențăneam	clențănirăm	clențăniserăm clențănisem
	a II-a (voi)	clențăniți	(să) clențăniți	clențăneați	clențănirăți	clențăniserăți clențăniseți
	a III-a (ei, ele)	clențăne	(să) clențăne	clențăneau	clențăniră	clențăniseră

clențeni¹ (1 -nesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a intranzitiv

verb (V401)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clențeni	clențenire	clențenit clențenitu‑	clențenind clențenindu‑	singular	plural
		(a) clențeni	clențenire	clențenit clențenitu‑	clențenind clențenindu‑	clențenește	clențeniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clențenesc	(să) clențenesc	clențeneam	clențenii	clențenisem
	a II-a (tu)	clențenești	(să) clențenești	clențeneai	clențeniși	clențeniseși
	a III-a (el, ea)	clențenește	(să) clențenească	clențenea	clențeni	clențenise
plural	I (noi)	clențenim	(să) clențenim	clențeneam	clențenirăm	clențeniserăm clențenisem
	a II-a (voi)	clențeniți	(să) clențeniți	clențeneați	clențenirăți	clențeniserăți clențeniseți
	a III-a (ei, ele)	clențenesc	(să) clențenească	clențeneau	clențeniră	clențeniseră

clențeni² (1 -n) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a intranzitiv

verb (V334)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) clențeni	clențenire	clențenit clențenitu‑	clențenind clențenindu‑	singular	plural
		(a) clențeni	clențenire	clențenit clențenitu‑	clențenind clențenindu‑	clențene	clențeniți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	clențen	(să) clențen	clențeneam	clențenii	clențenisem
	a II-a (tu)	clențeni	(să) clențeni	clențeneai	clențeniși	clențeniseși
	a III-a (el, ea)	clențene	(să) clențene	clențenea	clențeni	clențenise
plural	I (noi)	clențenim	(să) clențenim	clențeneam	clențenirăm	clențeniserăm clențenisem
	a II-a (voi)	clențeniți	(să) clențeniți	clențeneați	clențenirăți	clențeniserăți clențeniseți
	a III-a (ei, ele)	clențene	(să) clențene	clențeneau	clențeniră	clențeniseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

clănțăni, clănțăn / clănțăni, clănțănescverb

1. (Despre dinți) A se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote Se sculară toate dihoniile și unde începură să răgească și să clănțănească din dinți, de te apuca fiorile morții de frică. POPESCU, B. II 22. DLRLC
- format_quote A-nceput să tremure, clănțănind ca-n toiul frigurilor. CARAGIALE, O. III 47. DLRLC
- format_quote Au început a clănțăni și ceilalți de frig, de sărea cămeșa de pe dînșii. CREANGĂ, P. 254. DLRLC
- format_quote Dinții îi clănțăneau de frig. BART, E. 238. DLRLC
- format_quote Cluceru ținea porunca domnească în mînă și dinții îi clănțăneau în gură. GHICA, S. A. 52. DLRLC
- format_quote tranzitiv neobișnuit Un gust de pîne cazonă, acră, îi umplu gura, clănțăni dinții în gol, oftă urmărind mai departe, cu gîndul, armata aceea fumurie. CAMILAR, N. II 140. DLRLC
2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- format_quote A clănțăni din clește. DLRLC
- format_quote Marcu... purcedea, Din oțele clențănind Și din gură chiuind. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
- format_quote Gîtul șipului începu să clănțănească tare pe buzele paharului. CARAGIALE, O. I 291. DLRLC
- 2.1. A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  - format_quote Nanina... clănțăni și strigă și mai tare: deschideți! D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
3. figurat peiorativ A vorbi mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: flecări vorbi
- format_quote Nu mai clențeni... și ieși afară! ALECSANDRI, T. I 32. DLRLC
- 3.1. reflexiv reciproc A se certa (ușor), a se ciorovăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  
  sinonime: certa ciorovăi sfădi
  - format_quote Spune-i așa papistașului, că noi n-avem știință multă, dar slujba ne-o facem; și că nu vreau să mă clănțănesc cu el. SADOVEANU, Z. C. 48. DLRLC
  - format_quote O luam razna prin sat și mă bucuram nespus cînd vedeam pe Moș Vîrlan clănțănindu-se cu răzeșii de pe la noi, de altfel cu toții guri foarte agere. SADOVEANU, O. A. II 104. DLRLC

etimologie:

Clanț + -ăni. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.