opțiuni
  • info

29 de definiții pentru butură

din care

Explicative DEX

BUTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: butur, buture s. m.] – Cf. butuc.

BUTURĂ, buturi, s. f. (Reg.) 1. Butuc (1); buturugă. 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot. 3. Trunchi scorburos; butoarcă. [Var.: butur, buture s. m.] – Cf. butuc.

butură sf ... corectat(ă)

butură $s.f. (reg...

BUTURĂ (pl. -...

BUTURĂ, buturi,...

bútură f., pl. ĭ...

BUTUR s. m. v. butură.

BUTUR s. m. v. butură.

BUTURE s. m. v. butură.

BUTURE s. m. v. butură.

butoară sf #v...

butoare sf ...

butor sm vz...

butur1 sm ...

butur2 sm ...

buture sm #vz...

butur1 s.m. ...

butur2 s.n. ...

buture1 s.m....

buture2 s.n....

❍BUTOARĂ, @BUTOA...

BUTURE 👉 @BUTU...

BUTURE, buturi,...

BUTURE, buturi,...

BUTUR, buturi, ...

buture m. scorbură...

búture m. V. @but ...

Ortografice DOOM

butură (reg.) #...

butură (reg.) #...

butură s. f., g.-...

Sinonime

BUTURĂ s. v. $buș...

butură s. v. ...

Regionalisme / arhaisme

butur, buturi, ...

Intrare: butură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butură
  • butura
plural
  • buturi
  • buturile
genitiv-dativ singular
  • buturi
  • buturii
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butur
  • buturul
  • buturu‑
plural
  • buturi
  • buturii
genitiv-dativ singular
  • butur
  • buturului
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular —
plural —
butor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
butoare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buture
  • buturele
plural
  • buturi
  • buturii
genitiv-dativ singular
  • buture
  • buturelui
plural
  • buturi
  • buturilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butoară
  • butoara
plural
  • butoare
  • butoarele
genitiv-dativ singular
  • butoare
  • butoarei
plural
  • butoare
  • butoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butură, buturisubstantiv feminin

regional
  • 1. Butuc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: butuc buturugă buștean
    • format_quote Drăgan sta oropsit p-un buture de stejar. DELAVRANCEA, S.28. DLRLC
    • format_quote Fluture, Fluture, Flutură pe buture. TEODORESCU, P. P. 190. DLRLC
  • 2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc. DEX '09 DEX '98
    sinonime: ciot
  • 3. Trunchi scorburos. DEX '09 DEX '98
    sinonime: butoarcă
etimologie:
  • cf. butuc DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.