26 de definiții pentru butuc

din care

Explicative DEX

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă. Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. – Et. nec.

butuc s.m. @1...

BUTUC sm. 1 T...

BUTUC, butuci, s. m. 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi; butură. ♦ Bucată groasă de lemn de foc; buștean, buturugă. ◊ Expr. (Adverbial) A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. A dormi butuc = a dormi adânc. ♦ Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. 2. Fig. Om prost și necioplit. 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței de vie (de la pământ până la punctul de ramificație). 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. Butucul roții. 5. Bucată groasă de lemn prevăzută cu găuri, în care se prindeau în vechime picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. 6. Partea superioară a jugului. 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. – Et. nec.

BUTUC, butuci, ...

BUTUC, butuci, ...

BUTUC ~ci m. 1)...

butúc m. (gep. $*b...

butug sm vz...

$ciutcă-butucă #v...

ciutuc-butuc ...

butug s.m. v. b...

BUTUCAȘ $sm. #d...

BUTUCEL $sm. #d...

Ortografice DOOM

butuc s. m., ...

butuc s. m., #p...

butuc s. m., pl. ...

Etimologice

butuc (butuci), ...

Argou

a pune pe butuci $...

a sta ca un butuc ...

Sinonime

BUTUC s. 1. v. ...

BUTUC s. v. $buci...

BUTUC s. 1. b...

butuc s. v. B...

Regionalisme / arhaisme

butuc, butuci, ...

Intrare: butuc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • butuc
  • butucul
  • butucu‑
plural
  • butuci
  • butucii
genitiv-dativ singular
  • butuc
  • butucului
plural
  • butuci
  • butucilor
vocativ singular
plural
butug
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

butuc, butucisubstantiv masculin

  • 1. Bucată dintr-un trunchi de copac tăiat și curățat de crengi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: butură diminutive: butucel
    • format_quote Se așeză din nou și mai obosit. Își simțea picioarele ca de plumb. Parcă avea legați de ele butuci grei, ce trebuiau tîrîți o dată cu povara gîndurilor. MIHALE, O. 190. DLRLC
    • format_quote Butuci întregi încurcau locul și apele furioase trecuseră prin garduri. GALACTION, O. I 205. DLRLC
    • format_quote metaforic Era cu umerii lați... și picioarele groase, butuci de carne albă. DUMITRIU, B. F. 55. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ Cînd venea acasă, noaptea, tîrziu, cădea ca butucul. CAMILAR, N. I 19. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ Îl pun [pe omul leneș] într-un car cu boi, ca pe un butuc nesimțitor. CREANGĂ, P. 329. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ Am să le dau lor un somn așa de greu, că ai să calci pe dinții ca pe butuci și n-au să simțească. ȘEZ. IV 172. DLRLC
    • 1.1. Bucată groasă de lemn de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote A spart butuci la o magazie cu lemne. PAS, L. I 88. DLRLC
    • 1.2. Bucată groasă de lemn pe care se taie lemnele de foc; trunchi de lemn pe care se taie carnea la măcelărie; trunchi care servea călăului pentru decapitarea condamnaților. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Butuc de tăiat lemne pe el. DUMITRIU, B. F. 51. DLRLC
      • format_quote Ne strivesc grumazul pe butuc, Sub fulgerarea bardei de călăi. TOMA, C. V. 236. DLRLC
    • 1.3. Partea de jos a unui trunchi, care rămâne cu rădăcinile în pământ după ce copacul a fost tăiat. DLRLC
      sinonime: buștean
      • format_quote Să arză [moliftul] pin’ la butuc. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 91. DLRLC
    • chat_bubble (și) adverbial A lega (pe cineva) butuc = a lega (pe cineva) astfel încât să nu se mai poată mișca; a lega cobză, a lega fedeleș. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Polițaiul de oraș hărțuise revolianții și... îi legase butuc. ALECSANDRI, T. I 372. DLRLC
    • chat_bubble (și) adverbial A dormi butuc = a dormi adânc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Dorm toți butuc. CARAGIALE, O. I 371. DLRLC
  • 2. figurat Om prost și necioplit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote I-o veni... vreunul de hac, ș-a mai da Împăratul-Roș și peste oameni, nu tot peste butuci. CREANGĂ, P. 248. DLRLC
    • chat_bubble A fi din butuci (sau ca butucul) = a fi prost, necioplit, bădăran. DLRLC
      • format_quote Harap-Alb vede el bine unde merge treaba, că doar nu era din butuci. CREANGĂ, P. 219. DLRLC
  • 3. Partea de jos, mai groasă, a tulpinii viței-de-vie (de la pământ până la punctul de ramificație). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Vie cu butuci bătrâni. DLRLC
    • format_quote E așa de bine pe sub butucii încărcați de struguri, printre foile galbene și rare, că trîntești cartea de sar foile din ea și sorbi bobițele gustoase și pline și dulci, și lași alene să te fure povestea cerului albastru. PĂUN-PINCIO, P. 110. DLRLC
  • 4. Partea centrală a unui corp rotativ, care se montează pe un arbore și în care sunt înfipte spițe (la roți), pale (la elice) etc. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX
    • format_quote Butucul roții. DEX '09 DEX '98 DLRM
    • format_quote Flăcăii obosiți de joc, ștergîndu-și boabele de sudoare de pe față, se așezau care pe prispă, care pe butucii și pe proțapu carului de lîngă gard. BUJOR, S. 101. DLRLC
    • format_quote O roată iese din butuc, Și surugiul stă năuc. ALECSANDRI, T. 958. DLRLC
    • diferențiere Parte a roții în care intră un capăt al spițelor și prin care trece osia. DLRLC
  • 5. Bucată groasă de lemn, prevăzută cu găuri, în care se prindeau în trecut picioarele, mâinile sau gâtul arestaților și prizonierilor. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote L-au prins armașii și l-au vîrît în închisoare, cu picioarele în butuc. SADOVEANU, Z. C. 237. DLRLC
    • format_quote Grigore Ghica cu oștile celelalte i-a supus [pe seimeni]..., i-a băgat în butuci și i-a trimis la ocnă. BĂLCESCU, O. I 20. DLRLC
    • format_quote Pe lîngă că le turna [țăranilor] boieresc greu, da-i punea cu picioarele și mîinile în butuc; ținîndu-i așa încătușați, poroncea haidăilor de-i zvîntau în bătaie. ȘEZ. IV 17. DLRLC
    • format_quote În temniță mi-e legat, Cu mîini în butuc băgat. TEODORESCU, P. P. 527. DLRLC
    • format_quote Să te duci, bădiță, duci, Pîn-îi pica rob la turci, Cu picioarele-n butuci Și cu mînile-n câtuși. ALECSANDRI, P. P. 17. DLRLC
    • chat_bubble A-i trage (cuiva) butucul = a trage pe sfoară; a face o șotie. DLRLC NODEX
      sinonime: înșela
      • format_quote Măi, fețișoara împăratului ne-a tras butucul! CREANGĂ, P. 267. DLRLC
  • 6. Partea superioară a jugului. DEX '09 DEX '98 DLRM
  • 7. Talpa sau scaunul războiului de țesut. DEX '09 DEX '98 DLRM
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii