21 de definiții pentru accent
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (3)
- jargon (5)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ACCENT, accente, s. n. 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.
accent sn ...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ACCENT (pl. ...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ACCENT, accente, s. n. 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. ♦ Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. ◊ Expr. A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). 2. Fel particular de pronunțare, specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. – Din fr. accent, lat. accentus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACCENT, $accente,...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACCENT, $accente,...
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACCENT s.n. 1. Intonație specială a unei silabe dintr-un cuvînt, pusă în evidență prin mărirea intensității vocii sau prin varietatea tonului. ♦ Emisiune mai intensă a unui sunet sau a unui acord. ♦ Semn grafic care indică accentuarea unei silabe sau a unui sunet. 2. Mod specific de a vorbi o limbă sau un dialect. 3. Intonație afectivă, mlădiere specială a tonului, a vocii. 4. (Fig.) Importanță. [Pl. -te, (rar) -turi. / < lat. accentus, cf. fr. accent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACCENT s. n. ...
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ACCENT ~e n. 1)...
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
accent n. 1. rid...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*accént n., pl. $e...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCUȚIT I. $#adj....
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Ortografice DOOM
accent s. n.,...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
accent s. n., #...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accent s. n. (sil...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
accent s.n. @1....
- sursa: DSL (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ACCENT 1. Pronunț...
- sursa: DGSSL (1997)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
accent (< $accentu...
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACCENT s. n. (<...
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ACCENT (< fr. $acc...
- sursa: MDTL (1979)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Sinonime
ACCENT s. 1. v....
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACCENT s. 1. ...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) Formă nerecomandată. Surse flexiune: DN | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
accent, accentesubstantiv neutru
- 1. Pronunțare mai intensă, pe un ton mai înalt etc. a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1. Semn grafic pus de obicei deasupra unei vocale pentru a marca această pronunțare sau altă particularitate de pronunțare. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
- Accent ascuțit. Accent circumflex. Accent grav. DEX '09 DLRLC
-
- 1.2. Pronunțare. MDA2sinonime: pronunțare
- 1.3. Ton. MDA2sinonime: ton
-
- 2. Fel particular de pronunțare specific unui grai, unei limbi sau unei stări afective. DEX '09 DLRLC DN
- Accent moldovenesc. DLRLC
- Covaci... deși era ungur, vorbea romînește cu accentul de la București. DUMITRIU, N. 194. DLRLC
- Era în glasul dadacei mele accentul pe care îl cunoșteam, de mare îngrijorare înaintea primejdiei. SADOVEANU, N. F. 131. DLRLC
- Deși atins de accentul acestui om, i-am replicat cu liniște. GALACTION, O. I 238. DLRLC
-
- 3. Scoatere în relief a unui sunet muzical prin amplificarea sonorității sau prin prelungirea duratei lui. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 4. Importanță. DNsinonime: importanță
- A pune accentul (pe ceva) = a scoate în relief, a da atenție deosebită (unei probleme). DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00sinonime: sublinia
- Industrializarea socialistă pune accentul pe dezvoltarea, în primul rînd, a industriei grele și mai cu seamă a industriei de mașini. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 34. DLRLC
-
-
etimologie:
- accent DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
- accentus DEX '09 MDA2 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.