opțiuni
  • info

23 de definiții pentru ton (abstract)

din care

Explicative DEX

TON2, tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval între două sunete (muzicale) situate la distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. 3. (înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere. – Din fr. ton, lat. tonus.

ton2 sn [...

ton3 sn [...

TON2, tonuri, s. n. I. 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval dintre două sunete (muzicale) situate la o distanță de o secundă mare; p. ext. sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. ◊ Expr. A da tonul = a) a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon; b) a iniția, a începe ceva. ♦ (Impr.) Sunet. 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. ♦ Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; inflexiune, intonație; fel de a spune ceva. ◊ Expr. Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. 4. (Înv.) Accent. II. 1. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. 2. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. 3. (Înv.; în expr.) A-și da ton = a-și da importanță, aere. – Din fr. ton, lat. tonus.

TON2, tonuri, #...

TON s.n. 1. Gradul de înălțime al unui sunet. ♦ Intervalul dintre două trepte alăturate ale gamei diatonice, egal cu două semitonuri. ♦ A da tonul = a) a stabili tonalitatea unei cîntări vocale, folosind diapazonul; b) a iniția ceva. 2. Mlădiere, inflexiune a vocii, intonație. 3. Fel de a spune, de a-și exprima gîndurile. ♦ Felul în care se prezintă, în general, o scriere (literară). ♦ Fel de a fi, de a se purta în general. 4. Nuanță a culorilor (într-un tablou). ♦ Culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. [Pl. -uri. / cf. fr. ton, it. tono, lat. tonus].

TON1 s. n. 1....

TON2 ~uri n. 1)...

ton n. 1. Muz....

*ton n., pl. urĭ...

toană3 $sf...

Ortografice DOOM

ton2 (sunet; at...

ton2 (sunet, tona...

ton (sunet, tonali...

Jargon

ton (ton întreg)...

TON s. n. (cf....

Kornett-Ton (#cuv....

sfert de ton v. ...

ton de recitare #v...

Sinonime

TON s. 1. v. $to...

TON s. v. $accent,...

TON s. 1. $(#M...

ton s. v. ACCE...

Intrare: ton (abstract)
ton1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ton
  • tonul
  • tonu‑
plural
  • tonuri
  • tonurile
genitiv-dativ singular
  • ton
  • tonului
plural
  • tonuri
  • tonurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ton, tonurisubstantiv neutru

  • 1. Sunet simplu, produs de o sursă care vibrează sinusoidal în timp; interval între două sunete (muzicale) situate la distanță de o secundă mare. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.1. prin extensiune Sunet reprezentând cea mai mare distanță dintre treptele alăturate ale gamei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Tonalitatea unei bucăți muzicale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. impropriu Sunet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sunet
      • format_quote Niște acorduri nalte... tonuri zburdalnice și minunat de colorate. CONTEMPORANUL, IV 84. DLRLC
      • format_quote Pe tonurile duioase și întunecate ale trîmbiței metalice se juca o veselie săltăreață. ODOBESCU, S. III 96. DLRLC
    • chat_bubble A da tonul = a intona treptele principale, din punct de vedere funcțional, ale gamei în care este scrisă o bucată muzicală; a stabili tonalitatea unei cântări vocale, orientându-se după diapazon. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble A da tonul = a iniția, a începe ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: iniția începe
      • format_quote La Neamț, tonul îl dă corpul didactic. IBRĂILEANU, A. 128. DLRLC
      • format_quote Așadar acest cerc literar... ar trebui să dea tonul întregii mișcări literare. GHEREA, ST. CR. II 98. DLRLC
    • chat_bubble A da tonul = a servi drept model. NODEX
  • 3. Înălțimea cu care se pronunță o silabă. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Felul în care urcă sau coboară glasul în timpul vorbirii; fel de a spune ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: inflexiune intonație
      • format_quote Aceasta nu ascultase decît primele cuvinte și pricepuse tonul de imputare. DUMITRIU, N. 47. DLRLC
      • format_quote Mama... te-a întrebat: – «Așa de tîrziu?» dar fără ton de mustrare. PAS, Z. I 313. DLRLC
      • format_quote Apoi da – făcu glasul ascuțit de adineaori, cu un ton care putea fi și afirmativ și negativ. REBREANU, R. I 235. DLRLC
      • chat_bubble Tonul face muzica, se spune pentru a sublinia importanța felului în care se spune ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A ridica tonul. DLRLC
      • chat_bubble A schimba tonul = a-și schimba atitudinea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. învechit Accent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: accent
    • format_quote Se știe că la cele mai multe vorbe turcii tonul îl au la sfîrșit. PANN, P. V. II 164. DLRLC
  • 5. Atmosferă specifică rezultată din cuprinsul unei opere literare; notă dominantă a stilului sau a vorbirii cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Toată poezia ieșeană a acelei epoci cîntă în ton minor. SADOVEANU, E. 6. DLRLC
    • format_quote Această glumă și viclenie, tonul ușor de batjocură dispar îndată ce simțimîntul puternic al dragostei cuprinde sufletul. GHEREA, ST. CR. III 281. DLRLC
    • format_quote În sfîrșit, să mai culegem dintre puținele versuri rămase de la acest părinte al limbii noastre o frumoasă canțonetă de ton elegiac. ODOBESCU, S. I 295. DLRLC
    • diferențiere Felul în care se prezintă, în general, o scriere (literară). DN
    • diferențiere Fel de a fi, de a se purta în general. DN
  • 6. Grad de luminozitate a unei culori; nuanță a unei culori. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Tonurile sînt prea uscate, conturele prea închistate, imaginea rămîne statică. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 11/2. DLRLC
    • format_quote Șesurile întinse, în lumina lunii, îmbrăcau tonuri viorii strălucite. SADOVEANU, O. I 400. DLRLC
    • format_quote Razele de soare să se topească în tonuri de aur, pe fundul vioriu și depărtat al munților. HOGAȘ, M. N. 13. DLRLC
    • 6.1. Culoare dominantă, tonalitatea generală a unui tablou. DN
  • chat_bubble învechit A-și da ton = a-și da importanță, aere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am văzut... lipscani și bogasieri... dîndu-și ton de mari capitaliști. FILIMON, C. 37. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.