opțiuni
  • info

20 de definiții pentru aburi

din care

Explicative DEX

ABURI, aburesc, vb. IV 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față). 4. Tranz. Fig. A atinge ușor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.

aburi [At: DO...

ABURI (-uresc) ...

ABURI, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față). 4. Tranz. Fig. A atinge ușor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.

ABURI, aburesc,...

ABURI, aburesc,...

aburi vb. IV (#...

A ABURI ~esc 1. ...

@A SE ABURI mă ~es...

aburì v. 1. a ex...

abori vt #v...

aburésc v. (d. $ab...

Ortografice DOOM

aburi (a ~) vb....

aburi (a ~) #vb...

aburi vb., ind. p...

Argou

aburi, $aburesc #v...

a o aburi $expr....

Sinonime

ABURI vb. a asuda...

ABURI vb. a asu...

Regionalisme / arhaisme

abori, aboresc,...

abori, vb. intranz. – v. abura.

Intrare: aburi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aburi
  • aburire
  • aburit
  • aburitu‑
  • aburind
  • aburindu‑
 singular plural
  • aburește
  • aburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aburesc
 (să)
  • aburesc
  • abuream
  • aburii
  • aburisem
a II-a (tu)
  • aburești
 (să)
  • aburești
  • abureai
  • aburiși
  • aburiseși
a III-a (el, ea)
  • aburește
 (să)
  • aburească
  • aburea
  • aburi
  • aburise
plural I (noi)
  • aburim
 (să)
  • aburim
  • abuream
  • aburirăm
  • aburiserăm
  • aburisem
a II-a (voi)
  • aburiți
 (să)
  • aburiți
  • abureați
  • aburirăți
  • aburiserăți
  • aburiseți
a III-a (ei, ele)
  • aburesc
 (să)
  • aburească
  • abureau
  • aburiră
  • aburiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • abori
  • aborire
  • aborit
  • aboritu‑
  • aborind
  • aborindu‑
 singular plural
  • aborește
  • aboriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aboresc
 (să)
  • aboresc
  • aboream
  • aborii
  • aborisem
a II-a (tu)
  • aborești
 (să)
  • aborești
  • aboreai
  • aboriși
  • aboriseși
a III-a (el, ea)
  • aborește
 (să)
  • aborească
  • aborea
  • abori
  • aborise
plural I (noi)
  • aborim
 (să)
  • aborim
  • aboream
  • aborirăm
  • aboriserăm
  • aborisem
a II-a (voi)
  • aboriți
 (să)
  • aboriți
  • aboreați
  • aborirăți
  • aboriserăți
  • aboriseți
a III-a (ei, ele)
  • aboresc
 (să)
  • aborească
  • aboreau
  • aboriră
  • aboriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aburi, aburescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asuda
    • format_quote Fereastra se aburise iar, dar se făcea acum cenușie. DUMITRIU, B. F. 78. DLRLC
    • format_quote Își luă ochelarii... îi aburi, îi șterse și-i puse. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. DLRLC
    • format_quote figurat Pe cei mai mărunței [pești]... îi aburesc cu sare și-i usuc în cuptor. SADOVEANU, N. F. 30. DLRLC
    • diferențiere A (se) expune la aburi. MDA2
      sinonime: abura
    • 1.1. figurat (Despre ochi) A se umzi. DLRLC
      sinonime: umezi
      • format_quote Lui Mitrea i s-a aburit dintr-o dată negreața ochilor [de bucurie]. SADOVEANU, M. C. 66. DLRLC
  • 2. intranzitiv A scoate, a produce aburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote E o zi de primăvară timpurie. Pămîntul aburește sub picioare... Curînd-curînd, pe dezmorțită glie or să roiască tinere tractoare. DEȘLIU, N. 79.
    • format_quote Apele aburesc somnoroase, vilele încep a-și deschide ferestrele. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
    • format_quote tranzitiv De-o săptămînă... zăpada se topise; mușcelele, acoperite d-o pojghiță verzuie, abureau un fum ce se-nălța alene. DELAVRANCEA, S. 51.
    • format_quote tranzitiv factitiv A venit... primăvara, curățind apele de sloi, aburind țarinile, înflorind pămîntul, întinerindu-l. SANDU-ALDEA, U. P. 178.
    • diferențiere tranzitiv Despre materiale, obiecte etc.: exala. MDA2
      sinonime: exala
  • 3. reflexiv figurat rar A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aprinde rumeni îmbujora înroși
    • format_quote Parcă te-ai cam aburit la față, nu știu cum; ce zici, așa-i că-ți vine la socoteală? CREANGĂ, P. 163. DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A atinge ușor (ca o suflare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se simți aburit de o senzație dulce, ca și cum o mînă caldă și mîngîietoare îi netezea fruntea. VLAHUȚĂ, O. A. 106. DLRLC
    • 4.1. intranzitiv rar Despre vânt: adia. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: adia
      • format_quote Pe Moldova și pe codri stăteau grămezi mari, alburii de nouri și nici un vînt nu aburea. SADOVEANU, O. I 98. DLRLC
      • format_quote Luminile răsăritului se lămureau și vîntul obosit abia aburea. SADOVEANU, O. I 151. DLRLC
  • 5. tranzitiv argou; argotic A induce în eroare prin cuvinte multe și abile. MDA2
    sinonime: abura ameți vrăji
    • format_quote Emanoil l-a aburit pe Eduard. DCR2
    • diferențiere A învălui cu vorbele. DCR2
  • 6. reflexiv popular familiar A se ameți ușor. MDA2
    sinonime: abura
etimologie:
  • abur DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.