opțiuni
  • info

22 de definiții pentru ameți

din care

Explicative DEX

AMEȚI, amețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală; fig. a (se) zăpăci (2). 2. Refl. și tranz. A (se) îmbăta (ușor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).

ameți [At: D... corectat(ă)

AMEȚI (-ețesc) ...

AMEȚI, amețesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală; fig. a (se) zăpăci. 2. Refl. și tranz. A (se) îmbăta (ușor). – Probabil lat. *ammattire (< mattus „beat”).

AMEȚI, amețesc,...

AMEȚI, amețesc,...

A AMEȚI ~esc 1. ...

@A SE AMEȚI mă ~es...

amețì v. 1. a se...

amăți v #vz...

amoți v #vz...

amățésc, V. @amețe...

amét, -ețít, V. @a...

amețésc v. tr. (or...

amoțésc, V. @amețe...

Ortografice DOOM

ameți (a ~) vb....

ameți (a ~) #vb...

ameți vb., ind. p...

amețesc, -țească 3 conj., -țeam 1 imp.

Etimologice

@ameți (-țesc, -i...

Sinonime

AMEȚI vb. 1. v....

AMEȚI vb. 1. ...

Antonime

A (se) ameți ≠ a (...

Intrare: ameți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ameți
  • amețire
  • amețit
  • amețitu‑
  • amețind
  • amețindu‑
 singular plural
  • amețește
  • amețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amețesc
 (să)
  • amețesc
  • amețeam
  • ameții
  • amețisem
a II-a (tu)
  • amețești
 (să)
  • amețești
  • amețeai
  • amețiși
  • amețiseși
a III-a (el, ea)
  • amețește
 (să)
  • amețească
  • amețea
  • ameți
  • amețise
plural I (noi)
  • amețim
 (să)
  • amețim
  • amețeam
  • amețirăm
  • amețiserăm
  • amețisem
a II-a (voi)
  • amețiți
 (să)
  • amețiți
  • amețeați
  • amețirăți
  • amețiserăți
  • amețiseți
a III-a (ei, ele)
  • amețesc
 (să)
  • amețească
  • amețeau
  • amețiră
  • amețiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amăți
  • amățire
  • amățit
  • amățitu‑
  • amățind
  • amățindu‑
 singular plural
  • amățește
  • amățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amățesc
 (să)
  • amățesc
  • amățeam
  • amății
  • amățisem
a II-a (tu)
  • amățești
 (să)
  • amățești
  • amățeai
  • amățiși
  • amățiseși
a III-a (el, ea)
  • amățește
 (să)
  • amățească
  • amățea
  • amăți
  • amățise
plural I (noi)
  • amățim
 (să)
  • amățim
  • amățeam
  • amățirăm
  • amățiserăm
  • amățisem
a II-a (voi)
  • amățiți
 (să)
  • amățiți
  • amățeați
  • amățirăți
  • amățiserăți
  • amățiseți
a III-a (ei, ele)
  • amățesc
 (să)
  • amățească
  • amățeau
  • amățiră
  • amățiseră
amoți
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ameți, amețescverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A fi cuprins sau a aduce în stare de amețeală. DEX '09 DLRLC
    antonime: dezmeți
    • format_quote El fugea așa de repede, cît biata fată amețea, nu alta. SBIERA, P. 313. DLRLC
    • format_quote Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap. CREANGĂ, P. 196. DLRLC
    • format_quote Of! of! am rămas iar cu piatra-n casă. Of!... amețesc... leșin. ALECSANDRI, T. I 49. DLRLC
    • format_quote Na! una! L-am amețit... Să-i mai dau vreo cîteva [lovituri]. ALECSANDRI, T. I 450. DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) zăpăci. DEX '09 DLRLC
      sinonime: buimăci zăpăci antonime: dezmetici
      • format_quote Vai de mine și de mine, Iliuță, amețisem de spaimă și am pus de două ori zahar. SADOVEANU, N. F. 162. DLRLC
      • format_quote Baba atunci a amețit de bucurie. CREANGĂ, P. 79. DLRLC
      • format_quote reflexiv Se ameți și se fîstîci cînd se văzu încongiurat de o mulțime de lume. ISPIRESCU, L. 136. DLRLC
      • format_quote Vorbele lui atîta îi amețise, încît de spaimă... se pierduseră cu totul. ISPIRESCU, L. 294. DLRLC
      • 1.1.1. tranzitiv A scoate din minți. DLRLC
        • format_quote De-acum te ține S-amețești bine Pe cioclovine (= ciocoi). ALECSANDRI, T. 920. DLRLC
        • format_quote Ori la tine ea privește, Cu vederea-l amețește. SEVASTOS, C. 172. DLRLC
      • 1.1.2. tranzitiv A aduce într-o stare de extaz, de încântare. DLRLC
        • format_quote O speranță de o dureroasă dulceață, deșartă dar singură, îi amețea sufletul. EMINESCU, N. 74. DLRLC
  • 2. reflexiv tranzitiv A (se) îmbăta (ușor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chercheli îmbăta
    • format_quote Au băut, s-au amețit și acum horăiesc în podul morii. SADOVEANU, O. VI 12. DLRLC
    • format_quote Ipate le dă de băut, pînă le amețește pe amîndouă. CREANGĂ, P. 173. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.