opțiuni
  • info

16 definiții pentru șinor

din care

Explicative DEX

ȘINOR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinor.

șinor sn [...

ȘINOR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór.

ȘINOR, șinoare,...

jinor sn #v...

șinior sn #...

șinore sm #...

șinur sn #v...

șinură2 sf...

Ortografice DOOM

șinor (reg.) #s...

șinor (reg.) #s...

șinor s. n., pl. ...

Sinonime

ȘINOR s. v. $bran...

șinor s. v. B...

Regionalisme / arhaisme

șinór, șinoruri,...

șinor, $șinoruri,...

șinor, -uri, (șinur, jinor), s.n. – Șnur, panglică, sfoară, șiret. „Fâșie de piele policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor” (Stoica, Pop 1984; Lăpuș). Șinorica, uliță prin mijlocul satului; „îi lungă ca un șnur” (Odobescu 1973). – Din germ. Schnur, prin intermediul magh. zsinór (DER).

Intrare: șinor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinor
  • șinorul
  • șinoru‑
plural
  • șinoare
  • șinoarele
genitiv-dativ singular
  • șinor
  • șinorului
plural
  • șinoare
  • șinoarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jinor
  • jinorul
plural
  • jinoare
  • jinoarele
genitiv-dativ singular
  • jinor
  • jinorului
plural
  • jinoare
  • jinoarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinior
  • șiniorul
plural
  • șinioare
  • șinioarele
genitiv-dativ singular
  • șinior
  • șiniorului
plural
  • șinioare
  • șinioarelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinur
  • șinurul
plural
  • șinure
  • șinurele
genitiv-dativ singular
  • șinur
  • șinurului
plural
  • șinure
  • șinurelor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinură
  • șinura
plural
  • șinuri
  • șinurile
genitiv-dativ singular
  • șinuri
  • șinurii
plural
  • șinuri
  • șinurilor
vocativ singular —
plural —
substantiv masculin (M45)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șinore
  • șinorele
plural
  • șinori
  • șinorii
genitiv-dativ singular
  • șinore
  • șinorelui
plural
  • șinori
  • șinorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șinor, șinoaresubstantiv neutru

  • 1. regional Brandenburg, găitan, șiret, șnur. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: brandenburg găitan șiret șnur
    • format_quote Pune clopote la boi... Și le leagă, bade dragă, Cu șinoare de cicoare Să te-aud din șezătoare, Cu șinoare de mătasă Să te-aud, bade, din casă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 68. DLRLC
    • format_quote Pe la brîu cu cingători Și pe cioareci cu șinor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. DLRLC
etimologie:
  • limba maghiară sinór, sinyór (variante ale lui zsinór). DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.