opțiuni
  • info

15 definiții pentru înviora

din care

Explicative DEX

ÎNVIORA, înviorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; p. ext. a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [Pr.: -vi-o-] – Et. nec.

ÎNVIORA, înviorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri; p. ext. a (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. [Pr.: -vi-o-] – Et. nec.

înviora [At:...

ÎNVIORA, $înviore...

A ÎNVIORA ~ez $t...

@A SE ÎNVIORA mă ~'...

înviorà v. a (se) ...

înviori v #...

învioréz v. tr. (d...

Ortografice DOOM

înviora (a ~) (#d...

înviora (a ~) $...

înviora vb. (sil....

Etimologice

@înviora (înviorez...

Sinonime

ÎNVIORA vb. 1. ...

ÎNVIORA vb. @1....

Antonime

A se înviora ≠ a s...

Intrare: înviora
  • silabație: în-vi-o-ra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înviora
  • ‑nviora
  • înviorare
  • ‑nviorare
  • înviorat
  • ‑nviorat
  • învioratu‑
  • ‑nvioratu‑
  • înviorând
  • ‑nviorând
  • înviorându‑
  • ‑nviorându‑
 singular plural
  • înviorează
  • ‑nviorează
  • înviorați
  • ‑nviorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înviorez
  • ‑nviorez
 (să)
  • înviorez
  • ‑nviorez
  • învioram
  • ‑nvioram
  • înviorai
  • ‑nviorai
  • înviorasem
  • ‑nviorasem
a II-a (tu)
  • înviorezi
  • ‑nviorezi
 (să)
  • înviorezi
  • ‑nviorezi
  • înviorai
  • ‑nviorai
  • înviorași
  • ‑nviorași
  • învioraseși
  • ‑nvioraseși
a III-a (el, ea)
  • înviorează
  • ‑nviorează
 (să)
  • învioreze
  • ‑nvioreze
  • înviora
  • ‑nviora
  • învioră
  • ‑nvioră
  • înviorase
  • ‑nviorase
plural I (noi)
  • înviorăm
  • ‑nviorăm
 (să)
  • înviorăm
  • ‑nviorăm
  • învioram
  • ‑nvioram
  • înviorarăm
  • ‑nviorarăm
  • învioraserăm
  • ‑nvioraserăm
  • înviorasem
  • ‑nviorasem
a II-a (voi)
  • înviorați
  • ‑nviorați
 (să)
  • înviorați
  • ‑nviorați
  • înviorați
  • ‑nviorați
  • înviorarăți
  • ‑nviorarăți
  • învioraserăți
  • ‑nvioraserăți
  • învioraseți
  • ‑nvioraseți
a III-a (ei, ele)
  • înviorează
  • ‑nviorează
 (să)
  • învioreze
  • ‑nvioreze
  • înviorau
  • ‑nviorau
  • înviorară
  • ‑nviorară
  • învioraseră
  • ‑nvioraseră
înviori
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înviora, înviorezverb

  • 1. A (se) face (mai) vioi; a (se) trezi din amorțeală; a (se) dezmorți, a reveni sau a face să-și revină în simțiri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezmorți
    • format_quote Suflu peste flori să mi le înviorez. SAHIA, N. 25. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Strașnică toamnă! Înviorează, călește puteri ostenite. TOMA, C. V. 396. DLRLC
    • format_quote După ce mîncară... se înviorară cu o cupă de vin. SADOVEANU, O. VII 77. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A (se) însufleți, a (se) înveseli; a (se) îmbărbăta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îmbărbăta însufleți înveseli
      • format_quote Un copil, doi, te mai înviorează, ai pentru ce trăi. DELAVRANCEA, la TDRG. DLRLC
      • format_quote Cum te-nviorează, cum te-nalță și te umple de încredere simpla atingere c-un suflet mare! VLAHUȚĂ, O. A. 488. DLRLC
      • format_quote intranzitiv rar Cînd văzu pe fiul său... i se păru a înviora olecuță. ISPIRESCU, L. 126. DLRLC
    • 1.2. reflexiv figurat A se anima. DLRLC
      sinonime: anima
      • format_quote Se înviorează curtea de oameni și de mișcare și de zgomot. REBREANU, R. II 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.