opțiuni
  • info

15 definiții pentru întovărăși

din care

Explicative DEX

ÎNTOVĂRĂȘI, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.

ÎNTOVĂRĂȘI, întovărășesc, vb. IV. 1. Tranz. A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. ♦ (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... 2. Refl. recipr. A se împrieteni. 3. Refl. recipr. A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. – În + tovarăș.

întovărăși [#A...

ÎNTOVĂRĂȘI, $înto...

@A ÎNTOVĂRĂȘI ~esc...

@A SE ÎNTOVĂRĂȘI mă...

întovărășì v. 1....

întovăroși $v...

întovărășésc v. tr...

Ortografice DOOM

@+întovărăși2 (a...

@întovărăși1 (a ...

întovărăși @(a ~)...

întovărăși vb., i...

întovărăși (#conj....

Sinonime

ÎNTOVĂRĂȘI vb. @1...

ÎNTOVĂRĂȘI vb. ...

Intrare: întovărăși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întovărăși
  • ‑ntovărăși
  • întovărășire
  • ‑ntovărășire
  • întovărășit
  • ‑ntovărășit
  • întovărășitu‑
  • ‑ntovărășitu‑
  • întovărășind
  • ‑ntovărășind
  • întovărășindu‑
  • ‑ntovărășindu‑
 singular plural
  • întovărășește
  • ‑ntovărășește
  • întovărășiți
  • ‑ntovărășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întovărășesc
  • ‑ntovărășesc
 (să)
  • întovărășesc
  • ‑ntovărășesc
  • întovărășeam
  • ‑ntovărășeam
  • întovărășii
  • ‑ntovărășii
  • întovărășisem
  • ‑ntovărășisem
a II-a (tu)
  • întovărășești
  • ‑ntovărășești
 (să)
  • întovărășești
  • ‑ntovărășești
  • întovărășeai
  • ‑ntovărășeai
  • întovărășiși
  • ‑ntovărășiși
  • întovărășiseși
  • ‑ntovărășiseși
a III-a (el, ea)
  • întovărășește
  • ‑ntovărășește
 (să)
  • întovărășească
  • ‑ntovărășească
  • întovărășea
  • ‑ntovărășea
  • întovărăși
  • ‑ntovărăși
  • întovărășise
  • ‑ntovărășise
plural I (noi)
  • întovărășim
  • ‑ntovărășim
 (să)
  • întovărășim
  • ‑ntovărășim
  • întovărășeam
  • ‑ntovărășeam
  • întovărășirăm
  • ‑ntovărășirăm
  • întovărășiserăm
  • ‑ntovărășiserăm
  • întovărășisem
  • ‑ntovărășisem
a II-a (voi)
  • întovărășiți
  • ‑ntovărășiți
 (să)
  • întovărășiți
  • ‑ntovărășiți
  • întovărășeați
  • ‑ntovărășeați
  • întovărășirăți
  • ‑ntovărășirăți
  • întovărășiserăți
  • ‑ntovărășiserăți
  • întovărășiseți
  • ‑ntovărășiseți
a III-a (ei, ele)
  • întovărășesc
  • ‑ntovărășesc
 (să)
  • întovărășească
  • ‑ntovărășească
  • întovărășeau
  • ‑ntovărășeau
  • întovărășiră
  • ‑ntovărășiră
  • întovărășiseră
  • ‑ntovărășiseră
întovăroși
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întovărăși, întovărășescverb

  • 1. tranzitiv A însoți, a acompania pe cineva pe un drum, într-o călătorie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: acompania conduce urma însoți
    • format_quote Vreo două bătrîne mă întovărășesc pînă acolo. CAMIL PETRESCU, U. N. 293. DLRLC
    • format_quote Titu Herdelea se bucură că va întovărăși singur pe Nadina. REBREANU, R. I 230. DLRLC
    • format_quote Să ne dați voie a vă întovărăși pînă acolo. ALECSANDRI, T. I 145. DLRLC
    • format_quote figurat Șoseaua ce vine de la Cîrlibaba, întovărășind Someșul cînd în dreapta, cînd în stînga. REBREANU, I. 9. DLRLC
    • 1.1. (Despre fenomene, evenimente) A avea loc simultan cu..., a apărea concomitent cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Turburările cari au întovărășit moartea împăratului Alexandru... înlătura pentru moment temerile unui război. GHICA, S. 129. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A se împrieteni. DEX '09 DEX '98
    sinonime: împrieteni
  • 3. reflexiv reciproc A face tovărășie; a se asocia cu cineva, a se însoți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: alia asocia lega însoți
    • format_quote V-ați întovărășit cu feciorul Nataliei. CAMILAR, N. II 386. DLRLC
    • format_quote Cu acești voinici se întovărăși și un... pui de romîn. ISPIRESCU, L. 200. DLRLC
    • format_quote Nu te întovărăși cu omul becisnic. NEGRUZZI, S. I 248. DLRLC
  • 4. reflexiv reciproc A forma o întovărășire agricolă. DLRLC
    • format_quote Foloasele mari pe care mii și zeci de mii de țărani le-au avut de pe urma faptului că s-au întovărășit și că și-au lucrat pămîntul în comun... sînt un puternic îndemn pentru sute de mii de țărani muncitori de a forma întovărășiri. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2376. DLRLC
etimologie:
  • În + tovarăș DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.