17 definiții pentru înnoda

din care

Explicative DEX

ÎNNODA, înnod, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊ Expr. (Refl.) A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. 2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. – În + nod.

ÎNNODA, înnod, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. ◊ Expr. (Refl.) A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. 2. Tranz. Fig. A agonisi. ♦ A improviza, a înjgheba. – În + nod.

înnoda [At: ...

ÎNNODA, înnod,...

A ÎNNODA înnod $...

@A SE ÎNNODA se înn...

înnodà v. 1. a (...

NODA vb. I v....

înód, a v. tr...

Ortografice DOOM

înnoda (a ~) #vb....

înnoda (a ~) #v...

înnoda vb., ind. ...

Sinonime

ÎNNODA vb. a lega...

ÎNNODA vb. a le...

Antonime

A înnoda ≠ a dezno...

Regionalisme / arhaisme

noda, nod, vb. ...

Intrare: înnoda
verb (VT59)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înnoda
  • ‑nnoda
  • înnodare
  • ‑nnodare
  • înnodat
  • ‑nnodat
  • înnodatu‑
  • ‑nnodatu‑
  • înnodând
  • ‑nnodând
  • înnodându‑
  • ‑nnodându‑
singular plural
  • înnoa
  • ‑nnoa
  • înnodați
  • ‑nnodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înnod
  • ‑nnod
(să)
  • înnod
  • ‑nnod
  • înnodam
  • ‑nnodam
  • înnodai
  • ‑nnodai
  • înnodasem
  • ‑nnodasem
a II-a (tu)
  • înnozi
  • ‑nnozi
(să)
  • înnozi
  • ‑nnozi
  • înnodai
  • ‑nnodai
  • înnodași
  • ‑nnodași
  • înnodaseși
  • ‑nnodaseși
a III-a (el, ea)
  • înnoa
  • ‑nnoa
(să)
  • înnoade
  • ‑nnoade
  • înnoda
  • ‑nnoda
  • înnodă
  • ‑nnodă
  • înnodase
  • ‑nnodase
plural I (noi)
  • înnodăm
  • ‑nnodăm
(să)
  • înnodăm
  • ‑nnodăm
  • înnodam
  • ‑nnodam
  • înnodarăm
  • ‑nnodarăm
  • înnodaserăm
  • ‑nnodaserăm
  • înnodasem
  • ‑nnodasem
a II-a (voi)
  • înnodați
  • ‑nnodați
(să)
  • înnodați
  • ‑nnodați
  • înnodați
  • ‑nnodați
  • înnodarăți
  • ‑nnodarăți
  • înnodaserăți
  • ‑nnodaserăți
  • înnodaseți
  • ‑nnodaseți
a III-a (ei, ele)
  • înnoa
  • ‑nnoa
(să)
  • înnoade
  • ‑nnoade
  • înnodau
  • ‑nnodau
  • înnoda
  • ‑nnoda
  • înnodaseră
  • ‑nnodaseră
verb (VT59)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • noda
  • nodare
  • nodat
  • nodatu‑
  • nodând
  • nodându‑
singular plural
  • noa
  • nodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • nod
(să)
  • nod
  • nodam
  • nodai
  • nodasem
a II-a (tu)
  • nozi
(să)
  • nozi
  • nodai
  • nodași
  • nodaseși
a III-a (el, ea)
  • noa
(să)
  • noade
  • noda
  • nodă
  • nodase
plural I (noi)
  • nodăm
(să)
  • nodăm
  • nodam
  • nodarăm
  • nodaserăm
  • nodasem
a II-a (voi)
  • nodați
(să)
  • nodați
  • nodați
  • nodarăți
  • nodaserăți
  • nodaseți
a III-a (ei, ele)
  • noa
(să)
  • noade
  • nodau
  • noda
  • nodaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înnoda, înnodverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face un nod la ceva; a (se) lega, a (se) uni printr-un nod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se plecă în jos, se prefăcu că-și înnoadă mai bine sfoara de la o opincă. CAMILAR, TEM. 29. DLRLC
    • format_quote Prefăcîndu-se că îi caută în cap, îi înnodă două vițe de păr, fără să știe el. ISPIRESCU, L. 381. DLRLC
    • format_quote Mergînd lîngă vergele înnoadă un fir rupt Și repede țăranca s-apucă de țesut. BELDICEANU, P. 68. DLRLC
    • format_quote Sfoara-n nouă că-ndoia, Ca arcanul o-nnoda Și ca lanțul O făcea. TEODORESCU, P. P. 540. DLRLC
    • format_quote pasiv Părul castaniu era pieptănat lins peste tîmple și o coadă groasă se înnoda la ceafă. SADOVEANU, O. I 407. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre fire, sfori) A căpăta un nod, prin formarea unui ochi și strângerea lui. DLRLC
      • format_quote figurat [Oamenii] se risipiseră pe drumurile lungi ale cîmpiei ce se înnodau în dosul gării. DUMITRIU, B. F. 10. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv A se înnoda la vorbă = a se porni pe vorbă; a se așterne la vorbă, la taifas. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A se înnoda la vorbă (sau la ceartă) sau (tranzitiv) a-și înnoda vorbele = a se prinde la ceartă, a începe cearta; a se certa. DLRLC
      sinonime: certa
      • format_quote De nebun și de muierea rea fiece înțelept fuge Și nu se înnoadă la ceartă. PANN, P. V. I 169. DLRLC
      • format_quote Sus pe rămurele Două păsărele Ceartă-mi-se ceartă, Vorbele-și înnoadă. TEODORESCU, P. P. 457. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat Agonisi, încropi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Patruzeci și opt de ani a muncit pe brînci, cu rîvnă, însă n-a putut să înnoade nimic. SAHIA, N. 94. DLRLC
    • 2.1. Alcătui, improviza, sclipui, închipui, înjgheba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prietenii îl găsiră, pe cînd înnoda altă carte în bojdeucă, îmbrăcat numai într-o cămașă de pînză albăstrie. CĂLINESCU, I. C. 139. DLRLC
etimologie:
  • În + nod DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.