opțiuni
  • info

19 definiții pentru înfige

din care

Explicative DEX

ÎNFIGE, înfig, vb. III. 1. Tranz. A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc în ceva; a împlânta, a vârî. ◊ Expr. A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într-un obiect ascuțit. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se apuca de ceva (fără dreptul sau priceperea necesară), a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie. [Perf. s. înfipsei, part. înfipt] – Lat. infigere.

ÎNFIGE, înfig, vb. III. 1. Tranz. A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc în ceva; a împlânta, a vârî. ◊ Expr. A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într-un obiect ascuțit. 2. Refl. Fig. (Fam.) A se apuca de ceva (fără dreptul sau priceperea necesară), a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie. [Perf. s. înfipsei, part. înfipt] – Lat. infigere.

înfige [At: ...

ÎNFIGE, înfig,...

A ÎNFIGE înfig $...

@A SE ÎNFIGE mă înf...

înfige V. 1. a f...

fige1 v #v...

înfibge v #...

înfíg, -ípt, a @-e...

Ortografice DOOM

înfige (a ~) #vb....

înfige (a ~) #v...

înfige vb., ind. ...

înfig, -fipsei 1 aor., -fipt prt.

Etimologice

@înfige (înfig, în...

Argou

înfige, $înfig #v....

a i-o înfige $(cui...

@a se înfige la mânc...

Sinonime

ÎNFIGE vb. 1. a...

ÎNFIGE vb. 1....

Intrare: înfige
verb (VT660)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfige
  • ‑nfige
  • înfigere
  • ‑nfigere
  • înfipt
  • ‑nfipt
  • înfiptu‑
  • ‑nfiptu‑
  • înfigând
  • ‑nfigând
  • înfigându‑
  • ‑nfigându‑
 singular plural
  • înfige
  • ‑nfige
  • înfigeți
  • ‑nfigeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfig
  • ‑nfig
 (să)
  • înfig
  • ‑nfig
  • înfigeam
  • ‑nfigeam
  • înfipsei
  • ‑nfipsei
  • înfipsesem
  • ‑nfipsesem
a II-a (tu)
  • înfigi
  • ‑nfigi
 (să)
  • înfigi
  • ‑nfigi
  • înfigeai
  • ‑nfigeai
  • înfipseși
  • ‑nfipseși
  • înfipseseși
  • ‑nfipseseși
a III-a (el, ea)
  • înfige
  • ‑nfige
 (să)
  • înfigă
  • ‑nfigă
  • înfigea
  • ‑nfigea
  • înfipse
  • ‑nfipse
  • înfipsese
  • ‑nfipsese
plural I (noi)
  • înfigem
  • ‑nfigem
 (să)
  • înfigem
  • ‑nfigem
  • înfigeam
  • ‑nfigeam
  • înfipserăm
  • ‑nfipserăm
  • înfipseserăm
  • ‑nfipseserăm
  • înfipsesem
  • ‑nfipsesem
a II-a (voi)
  • înfigeți
  • ‑nfigeți
 (să)
  • înfigeți
  • ‑nfigeți
  • înfigeați
  • ‑nfigeați
  • înfipserăți
  • ‑nfipserăți
  • înfipseserăți
  • ‑nfipseserăți
  • înfipseseți
  • ‑nfipseseți
a III-a (ei, ele)
  • înfig
  • ‑nfig
 (să)
  • înfigă
  • ‑nfigă
  • înfigeau
  • ‑nfigeau
  • înfipseră
  • ‑nfipseră
  • înfipseseră
  • ‑nfipseseră
înfibge
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfige, înfigverb

  • 1. tranzitiv A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc în ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: băga vârî împlânta
    • format_quote Să punem mîna... spuse Frunză, înfigînd cel dîntîi hîrlețul în pămînt, aruncînd brazda în spărtură. CAMILAR, TEM. 39. DLRLC
    • format_quote Lupul înfigea ghearele într-însa. ISPIRESCU, L. 14. DLRLC
    • format_quote Înfipse ambii pinteni în coastele armăsarului. NEGRUZZI, S. I 42. DLRLC
    • format_quote figurat Trosneau lemnele uscate din preajma casei, vîntul șopotea, izbea vreo crenguță de scîndurile bătute la fereastră și printre care vîntul înfigea degete reci. DUMITRIU, N. 132. DLRLC
    • format_quote reflexiv Peste umărul primarului, privind către malul celălalt, Ilina a văzut o sumă de tîrnăcoape înfigîndu-se în carnea digului. GALAN, Z. R. 93. DLRLC
    • format_quote reflexiv Cincizeci de pluguri se-nfipseră cu lăcomie în pămînt. CAMILAR, TEM. 87. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Din cotețul găinilor, cocoșul slobozi un cucurigu ascuțit, care se înfipse zbîrnîind în urechile lui Boroș. V. ROM. februarie 1952, 139. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Ca un uriaș ban retezat, soarele se înfige în dunga neagră și dreaptă a orizontului. C. PETRESCU, S. 42. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat Soarele s-a înfipt în creștetul cerului și de acolo dogorește văzduhul. GÎRLEANU, L. 39. DLRLC
    • 1.1. A împlânta ceva într-un obiect ascuțit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împlânta
      • format_quote După ce a ucis mistrețul... îi înfige căpățîna în copaciul sacru. ODOBESCU, S. III 75. DLRLC
      • format_quote Ducea, înfipt într-o suliță, sîngeratul cap al lui Andrei. BĂLCESCU, O. II 259. DLRLC
      • format_quote Unii zicea... Să-l cufunde-n apă, Alții să-l înfigă-n țeapă. ALECSANDRI, P. P. 136. DLRLC
      • format_quote reflexiv Alții-n spada noastră, năvălind, se-nfig. BOLINTINEANU, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: apuca
      • format_quote Îi înfige o mînă-n păr. CARAGIALE, O. III 55. DLRLC
      • format_quote reflexiv O mînă neagră, urieșă, i se înfipse în gît strîngîndu-l. MIRONESCU, S. A. 104. DLRLC
    • chat_bubble A înfige ochii = a se uita fix, a privi țintă. DLRLC
      • format_quote Șoimaru tăcu și-și înfipse ochii învăpăiați în privirile ei dulci. SADOVEANU, O. VII 54. DLRLC
      • format_quote Omul își înfipse o clipă ochii în ochii mei și, întorcînd repede capul, se împotrivi. C. PETRESCU, S. 171. DLRLC
    • chat_bubble învechit A înfige tabăra = a se instala undeva cu corturile. DLRLC
      • format_quote Mihai... își înfipse tabăra în locul părăsit de dușman. BĂLCESCU, O. II 49. DLRLC
    • chat_bubble popular A înfige parul = a pune piatra fundamentală. DLRLC
  • 2. reflexiv figurat familiar A se apuca de ceva (fără dreptul sau priceperea necesară), a intra sau a se amesteca undeva cu obrăznicie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dormiși toată noaptea și acum te înfigi? PAS, Z. IV 28. DLRLC
    • format_quote Să tipărești studiul... și să te înfigi la facultate. GALACTION, O. I 31. DLRLC
    • format_quote Se înfipsese la muncă temeinică. SANDU-ALDEA, U. P. 82. DLRLC
    • format_quote O horă... singurul joc la care se înfig și cei care nu știu juca. VLAHUȚĂ, O. A. III 108. DLRLC
    • format_quote La mult iar ca să cîștige Niciodată nu să-nfige. PANN, P. V. II 153. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.