opțiuni
  • info

16 definiții pentru îndruma

din care

Explicative DEX

ÎNDRUMA, îndrum, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrumez] – În + drum.

îndruma [At:...

ÎNDRUMA, îndrumez, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită; a călăuzi. ♦ Refl. (Reg.) A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum, a porni. 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. [Prez. ind. și: îndrum] – În + drum.

ÎNDRUMA, $îndrume...

A ÎNDRUMA ~ez $t...

îndrumà v. a arăta...

îndrumi v #...

îndruméz v. tr. Pu...

Ortografice DOOM

îndruma (a ~) #vb...

îndruma (a ~) #vb...

îndruma vb., ind....

îndrum.

Sinonime

ÎNDRUMA vb. 1. ...

ÎNDRUMA vb. v. $a...

ÎNDRUMA vb. @1....

îndruma vb. #v....

Antonime

A îndruma ≠ a dezo...

Intrare: îndruma
îndruma1 (1 -m) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumat
  • ‑ndrumat
  • îndrumatu‑
  • ‑ndrumatu‑
  • îndrumând
  • ‑ndrumând
  • îndrumându‑
  • ‑ndrumându‑
 singular plural
  • îndrumă
  • ‑ndrumă
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrum
  • ‑ndrum
 (să)
  • îndrum
  • ‑ndrum
  • îndrumam
  • ‑ndrumam
  • îndrumai
  • ‑ndrumai
  • îndrumasem
  • ‑ndrumasem
a II-a (tu)
  • îndrumi
  • ‑ndrumi
 (să)
  • îndrumi
  • ‑ndrumi
  • îndrumai
  • ‑ndrumai
  • îndrumași
  • ‑ndrumași
  • îndrumaseși
  • ‑ndrumaseși
a III-a (el, ea)
  • îndrumă
  • ‑ndrumă
 (să)
  • îndrume
  • ‑ndrume
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumă
  • ‑ndrumă
  • îndrumase
  • ‑ndrumase
plural I (noi)
  • îndrumăm
  • ‑ndrumăm
 (să)
  • îndrumăm
  • ‑ndrumăm
  • îndrumam
  • ‑ndrumam
  • îndrumarăm
  • ‑ndrumarăm
  • îndrumaserăm
  • ‑ndrumaserăm
  • îndrumasem
  • ‑ndrumasem
a II-a (voi)
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
 (să)
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
  • îndrumarăți
  • ‑ndrumarăți
  • îndrumaserăți
  • ‑ndrumaserăți
  • îndrumaseți
  • ‑ndrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrumă
  • ‑ndrumă
 (să)
  • îndrume
  • ‑ndrume
  • îndrumau
  • ‑ndrumau
  • îndrumară
  • ‑ndrumară
  • îndrumaseră
  • ‑ndrumaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumare
  • ‑ndrumare
  • îndrumat
  • ‑ndrumat
  • îndrumatu‑
  • ‑ndrumatu‑
  • îndrumând
  • ‑ndrumând
  • îndrumându‑
  • ‑ndrumându‑
 singular plural
  • îndrumează
  • ‑ndrumează
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndrumez
  • ‑ndrumez
 (să)
  • îndrumez
  • ‑ndrumez
  • îndrumam
  • ‑ndrumam
  • îndrumai
  • ‑ndrumai
  • îndrumasem
  • ‑ndrumasem
a II-a (tu)
  • îndrumezi
  • ‑ndrumezi
 (să)
  • îndrumezi
  • ‑ndrumezi
  • îndrumai
  • ‑ndrumai
  • îndrumași
  • ‑ndrumași
  • îndrumaseși
  • ‑ndrumaseși
a III-a (el, ea)
  • îndrumează
  • ‑ndrumează
 (să)
  • îndrumeze
  • ‑ndrumeze
  • îndruma
  • ‑ndruma
  • îndrumă
  • ‑ndrumă
  • îndrumase
  • ‑ndrumase
plural I (noi)
  • îndrumăm
  • ‑ndrumăm
 (să)
  • îndrumăm
  • ‑ndrumăm
  • îndrumam
  • ‑ndrumam
  • îndrumarăm
  • ‑ndrumarăm
  • îndrumaserăm
  • ‑ndrumaserăm
  • îndrumasem
  • ‑ndrumasem
a II-a (voi)
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
 (să)
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
  • îndrumați
  • ‑ndrumați
  • îndrumarăți
  • ‑ndrumarăți
  • îndrumaserăți
  • ‑ndrumaserăți
  • îndrumaseți
  • ‑ndrumaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndrumează
  • ‑ndrumează
 (să)
  • îndrumeze
  • ‑ndrumeze
  • îndrumau
  • ‑ndrumau
  • îndrumară
  • ‑ndrumară
  • îndrumaseră
  • ‑ndrumaseră
îndrumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndruma, îndrumverb

  • 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta în direcția potrivită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: călăuzi îndrepta antonime: dezorienta
    • format_quote M-au îndrumat la dumneata. RETEGANUL, P. V 65. DLRLC
    • 1.1. reflexiv regional A se îndrepta spre o țintă, a pleca la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: porni
      • format_quote Acolo era frontul, către care se îndruma contingentul. SADOVEANU, M. C. 95. DLRLC
      • format_quote figurat Ceilalți călăreți străini... se îndrumau pe căile negre ale întîmplării. SADOVEANU, N. P. 119. DLRLC
  • 2. A călăuzi pe cineva într-un domeniu, în viață. DEX '09 DEX '98
    sinonime: călăuzi povățui sfătui învăța
    • format_quote Partidul Comunist Romîn, călăuzit în activitatea sa de teoria marxist-leninistă, și-a luat asupra sa sarcina să îndrumeze clasa muncitoare și întregul popor pe calea înfăptuirii unei societăți în care să dispară exploatarea omului de către om. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 10. DLRLC
    • format_quote Lenin l-a îndrumat și l-a ajutat pe Gorki în crearea operelor sale literare. STANCU, U.R.S.S. 25. DLRLC
etimologie:
  • În + drum DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.