opțiuni
  • info

15 definiții pentru încredința

din care

Explicative DEX

ÎNCREDINȚA, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.

ÎNCREDINȚA, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.

încredința [#A...

ÎNCREDINȚA, $încr...

A ÎNCREDINȚA ~ez...

@A SE ÎNCREDINȚA mă...

încredințà v. 1....

încredinți $v...

încredințéz v. tr....

Ortografice DOOM

încredința (a ~) ...

încredința @(a ~)...

încredința vb., i...

Sinonime

ÎNCREDINȚA vb. @1...

ÎNCREDINȚA vb. v....

ÎNCREDINȚA vb. ...

încredința vb. ...

Intrare: încredința
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încredința
  • ‑ncredința
  • încredințare
  • ‑ncredințare
  • încredințat
  • ‑ncredințat
  • încredințatu‑
  • ‑ncredințatu‑
  • încredințând
  • ‑ncredințând
  • încredințându‑
  • ‑ncredințându‑
 singular plural
  • încredințează
  • ‑ncredințează
  • încredințați
  • ‑ncredințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încredințez
  • ‑ncredințez
 (să)
  • încredințez
  • ‑ncredințez
  • încredințam
  • ‑ncredințam
  • încredințai
  • ‑ncredințai
  • încredințasem
  • ‑ncredințasem
a II-a (tu)
  • încredințezi
  • ‑ncredințezi
 (să)
  • încredințezi
  • ‑ncredințezi
  • încredințai
  • ‑ncredințai
  • încredințași
  • ‑ncredințași
  • încredințaseși
  • ‑ncredințaseși
a III-a (el, ea)
  • încredințează
  • ‑ncredințează
 (să)
  • încredințeze
  • ‑ncredințeze
  • încredința
  • ‑ncredința
  • încredință
  • ‑ncredință
  • încredințase
  • ‑ncredințase
plural I (noi)
  • încredințăm
  • ‑ncredințăm
 (să)
  • încredințăm
  • ‑ncredințăm
  • încredințam
  • ‑ncredințam
  • încredințarăm
  • ‑ncredințarăm
  • încredințaserăm
  • ‑ncredințaserăm
  • încredințasem
  • ‑ncredințasem
a II-a (voi)
  • încredințați
  • ‑ncredințați
 (să)
  • încredințați
  • ‑ncredințați
  • încredințați
  • ‑ncredințați
  • încredințarăți
  • ‑ncredințarăți
  • încredințaserăți
  • ‑ncredințaserăți
  • încredințaseți
  • ‑ncredințaseți
a III-a (ei, ele)
  • încredințează
  • ‑ncredințează
 (să)
  • încredințeze
  • ‑ncredințeze
  • încredințau
  • ‑ncredințau
  • încredințară
  • ‑ncredințară
  • încredințaseră
  • ‑ncredințaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încredința, încredințezverb

  • 1. tranzitiv A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: preda
    • format_quote Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. DLRLC
    • format_quote Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. DLRLC
    • format_quote Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351. DLRLC
    • 1.1. A împărtăși cuiva o taină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împărtăși
      • format_quote poetic Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29. DLRLC
  • 2. tranzitiv A confirma, a garanta cuiva ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: asigura confirma garanta
    • format_quote Tu, în carne și oase? – S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R. 12. DLRLC
    • format_quote Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 6. DLRLC
    • format_quote Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55. DLRLC
    • 2.1. reflexiv A se convinge de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: convinge
      • format_quote Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. DLRLC
      • format_quote Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. DLRLC
      • format_quote Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. DLRLC
      • format_quote Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv reciproc regional A (se) logodi. DEX '09 DEX '98
    sinonime: logodi
etimologie:
  • În + credință DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.