opțiuni
  • info

22 de definiții pentru urât (adj.)

din care

Explicative DEX

URÂT, -Ă, (I) urâți, -te, adj., (II) adv., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie; p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care provoacă repulsie din punct de vedere moral. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre vreme) Posomorât, ploios, friguros. II. Adv. într-un mod neplăcut, nepotrivit; imoral. ◊ Expr. A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. S. n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. ◊ Loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ Expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – V. urî.

urât2, ~ă [...

URÂT, -Ă, (I) urâți, -te, adj., (II) adv., (III) s. n. I. Adj. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezește repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ♦ (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ♦ Neplăcut; grav. 3. (Despre timp) Posomorât, ploios, friguros, II. Adv. Într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral. ◊ Expr. A se uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. S. n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. ◊ Loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). ◊ Expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. – V. urî.

URÂT3 ~tă (~@ți...

urit2, ~ă $#...

URÎT I. $adj. #...

URÎT3, -Ă, $urîț...

urît a. 1. rău c...

urît și (vechĭ) @...

Ortografice DOOM

urât1 adj. #m....

urât1 adj. #m...

Argou

URÂT ($d. oameni...

urât, $urâți #s. m...

a face urât $#expr...

a-și face de urât ...

FEMEIE URÂTĂ acioa...

@PROSTITUATĂ URÂTĂ Ș...

Sinonime

URÂT adj. v. $grav...

URÂT adj., s. 1....

urît adj. v. ...

URÎT adj., s....

Antonime

Urât ≠ arătos, chi...

Intrare: urât (adj.)
urât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urât
  • urâtul
  • urâtu‑
  • urâtă
  • urâta
plural
  • urâți
  • urâții
  • urâte
  • urâtele
genitiv-dativ singular
  • urât
  • urâtului
  • urâte
  • urâtei
plural
  • urâți
  • urâților
  • urâte
  • urâtelor
vocativ singular — —
plural — —
urit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urit
  • uritul
  • uritu‑
  • urită
  • urita
plural
  • uriți
  • uriții
  • urite
  • uritele
genitiv-dativ singular
  • urit
  • uritului
  • urite
  • uritei
plural
  • uriți
  • uriților
  • urite
  • uritelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urât, urâtăadjectiv

  • 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie. DEX '09 DLRLC
    diminutive: urâțel
    • format_quote Cuviosul Stratonic nu era om urît. HOGAȘ, DR. II 7. DLRLC
    • format_quote Azi poteca e urîtă. COȘBUC, P. I 259. DLRLC
    • format_quote Să-i fi zis toată lumea că-i urît și obraznic, ea ținea una și bună. CREANGĂ, P. 76. DLRLC
    • format_quote Sosește o babă despletită și urîtă. ȘEZ. II 189. DLRLC
    • format_quote (În comparații care îi întăresc sensul) Că-i urîtă ca noaptea. HODOȘ, P. P. 179. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Mămucă, să nu mă dai după urît și după bătrîn, ca să mă bucur și eu de viață, cum te-ai bucurat dumneata. SADOVEANU, B. 30. DLRLC
    • format_quote (și) substantivat Cine-i urîtul ăsta, mamă? IOSIF, PATR. 14. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Hidos, hâd, pocit. DEX '09 DEX '98
      sinonime: hidos hâd pocit
    • 1.2. Care nu prevestește nimic bun. DLRLC
      • format_quote Un nour urît, cu ploaie, ne tot urmărea. SADOVEANU, O. VII 327. DLRLC
  • 2. Care displace, care provoacă repulsie din punct de vedere moral. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cele mai urîte zile de care și azi roșesc au fost acele în care... ședeam la pîndă, spionînd orice mișcare. BART, E. 228. DLRLC
    • 2.1. (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: imoral necuviincios reprobabil
      • format_quote Băiatul răspunse ferindu-și privirea în jos, ca și cum... ar fi făcut ceva urît. DUMITRIU, B. F. 101. DLRLC
      • chat_bubble (Despre persoane, lucruri, acțiuni) A-i fi urât cuiva = a deștepta sentimente neplăcute, a provoca dezgustul sau antipatia cuiva. DLRLC
        • format_quote Urît mi-a fost în viața mea omul viclean și lingău. CREANGĂ, A. 45. DLRLC
    • 2.2. Grav, neplăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: grav neplăcut
      • format_quote Există cîteva chestiuni urîte și grave. C. PETRESCU, C. V. 109. DLRLC
      • format_quote Sosesc... două vești destul de urîte. CARAGIALE, O. III 39. DLRLC
  • 3. (Despre vreme) Fără soare. DEX '09 DLRLC
    sinonime: friguros ploios posomorât
    • format_quote Vreme urâtă. DLRLC
etimologie:
  • vezi urî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.