6 definiții pentru urâțel

Explicative DEX

URÂȚEL, -ICĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.

URÂȚEL, -ICĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.

urâțel, ~ea $#...

URÎȚEL, -ICĂ, $u...

urîțél, -țícă adj....

Ortografice DOOM

urâțel adj. #m....

urâțel adj. #m....

urâțel adj. m., p...

Intrare: urâțel
urâțel adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urâțel
  • urâțelul
  • urâțelu‑
  • urâți
  • urâțica
plural
  • urâței
  • urâțeii
  • urâțele
  • urâțelele
genitiv-dativ singular
  • urâțel
  • urâțelului
  • urâțele
  • urâțelei
plural
  • urâței
  • urâțeilor
  • urâțele
  • urâțelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urâțel, urâțiadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui urât (1.); cam urât. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O privea și, fără să vrea, se gîndea: «Cît e de slăbuță și de urîțică». REBREANU, I. 54. DLRLC
etimologie:
  • Urât + -el. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.