17 definiții pentru ursitoare

din care

Explicative DEX

URSITOARE, $ursit...

URSITOARE, $ursit...

URSITOARE ~ f. ...

ursitoare f. cele ...

ursitoáre f., pl. ...

URSITOR, -OARE, ursitori, -oare, adj., s. f. (în superstiții) 1. Adj. Care ursește. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind menită să devină soț (sau soție) cuiva; ursit (1). 2. S. f. (în mitologia populară românească) Zână căreia i se atribuie rolul de a hotărî sau a prezice soarta noului-născut. 3. S. f. (Înv.) Soartă, destin; fatalitate. – Ursi + suf. -tor.

ursitor, ~oare...

URSĂTOARE $#sf...

URSIT l. $adj. ...

URSITOR l. $sm....

URSITOR, -OARE, ursitori, -oare, adj., s. f. (În credințele și basmele populare). 1. Adj. Care ursește. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursit (1). 2. S. f. Ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naștere; ursită (3). 3. S. f. (Înv.) Soartă, destin; fatalitate. – Ursi + suf. -tor.

Ortografice DOOM

ursitor adj. #m...

ursitor adj. #m...

Sinonime

URSITOARE s. $(MI...

URSITOARE s. v. $...

URSITOARE s. (#...

ursitoare s. #v...

Regionalisme / arhaisme

ursitor, $ursitor...

ursitor, -i, -oare, s.m.f. – Vrăjitor, pocitor, strigoi; cel ce sorocește, cu sensul de a fermeca; ursitor malefic (magia neagră a fost practicată, în vechime, în societatea tradițională maramureșeană): „Păntru strâgoile celea, păntru ursitorile celea ce iau laptele de la marhă...” (Papahagi 1925). – Din ursi + -itor.

Intrare: ursitoare
ursitoare1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursitoare
  • ursitoarea
plural
  • ursitoare
  • ursitoarele
genitiv-dativ singular
  • ursitoare
  • ursitoarei
plural
  • ursitoare
  • ursitoarelor
vocativ singular
plural
ursitoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursitoare
  • ursitoarea
plural
  • ursitori
  • ursitorile
genitiv-dativ singular
  • ursitori
  • ursitorii
plural
  • ursitori
  • ursitorilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ursitoare, ursitoaresubstantiv feminin

  • 1. (În mitologia populară românească) Zână (ființă imaginară) căreia i se atribuie rolul de a hotărî sau a prezice soarta noului-născut; ursită (2.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: ursită
    • format_quote Se vede că-l ursise ursitoarea să-i putrezească oasele în pădurea Cotoșmanei. GALACTION, O. I 274. DLRLC
    • format_quote Dragul meu, nu sînt frumoasă? Toate darurile firii Mi le-au dat la leagăn daruri ursitoarele, zefirii. EFTIMIU, Î. 106. DLRLC
    • format_quote Cununa ta de zile și de visuri Au împletit-o rele ursitoare. GOGA, P. 30. DLRLC
    • format_quote A treia seară, cînd veniră ursitoarele, se întîmplă ca unchiașul să fie deștept. ISPIRESCU, L. 97. DLRLC
    • format_quote Așa mi-a fost ursitoarea sau planeta. GORJAN, H. II 69. DLRLC
    • format_quote Nouă ani dacă trecea... Ursitoarea se-mplinea, Feciorașul se-ntorcea. TEODORESCU, P. P. 618. DLRLC
etimologie:
  • Ursi + -tor. DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.