19 definiții pentru tăiș

din care

Explicative DEX

IȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul sabiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș.

iș sn [#...

IȘ, tăișuri, s. n. 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ◊ Expr. Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iș.

IȘ, tăișuri, ...

IȘ ~uri n. Pa...

tăiș n. parte tăio...

tăíș n., pl. urĭ...

teiș2 sn...

tiiș sn #vz...

TĂIUȘ s. n. #v....

Ortografice DOOM

iș s. n., #...

iș s. n., #pl...

iș s. n., pl. $...

Sinonime

IȘ s. 1. ascu...

IȘ s. v. $butuc...

IȘ s. 1. as...

iș s. v. BU...

@INSTRUMENTE DE TĂIA...

Intrare: tăiș
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iș
  • ișul
  • ișu‑
plural
  • ișuri
  • ișurile
genitiv-dativ singular
  • iș
  • ișului
plural
  • ișuri
  • ișurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăiuș
  • tăiușul
  • tăiușu‑
plural
  • tăiușuri
  • tăiușurile
genitiv-dativ singular
  • tăiuș
  • tăiușului
plural
  • tăiușuri
  • tăiușurilor
vocativ singular
plural
tiiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iș, tăișurisubstantiv neutru

  • 1. Parte mai subțire, ascuțită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se juca, trecînd ușor degetul de-a lungul tăișului unui cuțit. DUMITRIU, N. 183. DLRLC
    • format_quote Eu însă-aud, în noaptea ce se lasă, Șuier de piatră pe tăiș de coasă. BENIUC, V. 25. DLRLC
    • format_quote Auzit-ai ce am spus... zise spînul, arătînd lui Harap-Alb tăiușul paloșului. CREANGĂ, P. 231. DLRLC
    • format_quote Că toporul mi-i vrăjit, Cu tăiușul oțelit, Și cînd el se-ntoarce-n vînt Cad bogații la pămînt. ALECSANDRI, P. P. 42. DLRLC
    • 1.1. Lovitură ascuțită. DLRLC
      • format_quote figurat Tăișuri de vînt îl pătrundeau, apoi îl trecea un val de fierbințeală. DUMITRIU, N. 218. DLRLC
    • chat_bubble Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A trece sub tăișul sabiei = a distruge complet. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Va trece garnizoana sub tăișul sabiei. ALECSANDRI, T. II 32. DLRLC
  • 2. rar Tăietor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe tăiuș se taie lemne, Peste Nistor sar surcele (Barda). GOROVEI, C. 21. DLRLC
etimologie:
  • Tăia + -iș. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.