16 definiții pentru terminație
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (4)
- jargon (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
TERMINAȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio.
TERMINAȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
terminație $#sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERMINAȚIE, termi...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERMINAȚIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (Lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfîrșitul unui cuvînt. ♦ (Rar) Desinență. [Gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERMINAȚIE $#s. f...
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TERMINAȚIE ~i $f....
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
terminațiune $#...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
terminați(un)e f. ...
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*terminațiúne f. (...
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
terminație (#desp...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
terminație $(-ți-...
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
terminație s. f. ...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
terminație...
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Jargon
TERMINAȚIE #s. f....
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
Sinonime
TERMINAȚIE s. v. ...
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
terminație s. #...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
| substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
terminație, terminațiisubstantiv feminin
- 1. Parte terminală a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: extremitate
- Terminații nervoase. DLRLC
-
- 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: terminare
- Expresia formală a deosebirilor de gen este terminația substantivelor. IORDAN, L. R. 284. DLRLC
- Terminații... care sunau rău la urechea noastră. NEGRUZZI, S. I 338. DLRLC
- 2.1. Desinență. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: desinență
-
- 3. Concluzie melodică. MDN '00
etimologie:
- terminatio DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.