9 definiții pentru terminare
Explicative DEX
TERMINARE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina.
TERMINARE, terminări, s. f. 1. Faptul de a (se) termina; sfârșire, isprăvire. 2. (Înv.) Terminație (2). – V. termina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
terminare $sf...
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TERMINARE, $termi...
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TERMINARE s.f. Acțiunea de a (se) termina și rezultatul ei; sfîrșire, isprăvire. [< termina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
terminare s. #f...
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
terminare s. f....
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
terminare s. f., ...
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
TERMINARE s. 1....
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TERMINARE s. @1...
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: terminare
terminare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
terminare, terminărisubstantiv feminin
- sinonime: terminație
- «C»... în terminările în «iune», nu este decît «ț» transformat în «c». MACEDONSKI, O. IV 30. DLRLC
-
etimologie:
- termina DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.