opțiuni
  • info

17 definiții pentru surpriză

din care

Explicative DEX

SURPRIZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.

SURPRIZĂ, surprize, s. f. 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. ♦ Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere; (concr.) dar, cadou. – Din fr. surprise.

surpriză sf...

SURPRIZĂ, $surpri...

SURPRIZĂ s.f. 1. Acțiune prin care iei pe cineva pe neașteptate, pe nepregătite; surprindere, întîmplare neașteptată, neprevăzută. ♦ Plăcere, bucurie neașteptată făcută cuiva; (concr.) cadou neașteptat oferit cuiva. 2. Mirare, uimire. [< fr. surprise].

SURPRIZĂ $s. f....

SURPRIZĂ ~e f. ...

surpriză f. surpri...

*surpríză f., pl. ...

surprisă sf...

@personaj-surpriză...

@rezultat-surpriză...

Ortografice DOOM

surpriză s. #f....

surpriză s. f.,...

surpriză s. f., p...

surpriză, -ze.

Sinonime

SURPRIZĂ s. 1. ...

SURPRIZĂ s. @1....

Intrare: surpriză
surpriză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surpriză
  • surpriza
plural
  • surprize
  • surprizele
genitiv-dativ singular
  • surprize
  • surprizei
plural
  • surprize
  • surprizelor
vocativ singular —
plural —
surprisă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surpriză, surprizesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a lua pe cineva prin surprindere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Unui om fără voință trebuie să-i impui voința ta prin surpriză. C. PETRESCU, R. DR. 310. DLRLC
    • 1.1. Stare sufletească produsă de un lucru neașteptat; surprindere. DLRLC
      sinonime: surprindere
      • format_quote Bătrînul nu arătă semn nici de surpriză, nici de bucurie. C. PETRESCU, A. 330. DLRLC
      • format_quote Adevărat? făcu Mimi cu o surpriză plăcută. REBREANU, R. I 61. DLRLC
      • format_quote Ș-auzea deslușit întrebările lor, vedea atitudinile, gesturile, surpriza și bucuria de pe figurile lor. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. DLRLC
      • chat_bubble A avea o surpriză (sau surprize) = a fi surprins (în mod plăcut sau neplăcut), a se găsi, a fi pus în fața unei (sau unor) situații neprevăzute. DLRLC
        • format_quote Așa puțin cunoști tu oamenii?... Nu-i cunosc de loc. D-aia am mereu surprize. BARANGA, I. 187. DLRLC
        • format_quote Îndată ce s-a întors de la Amara, a avut o surpriză din partea doamnei Alexandrescu. REBREANU, R. I 240. DLRLC
  • 2. Tot ceea ce surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: mirare uimire
    • format_quote Un pas mai departe se desfășurau valurile, zbuciumul și surprizele necunoscutului. TUDORAN, P. 333. DLRLC
    • format_quote Cînd se ridică din nou cortina, altă surpriză. C. PETRESCU, C. V. 88. DLRLC
    • format_quote Se gîndea la prietenii, la cunoscuții lui, îi vedea în tren, veseli, fără griji, ducîndu-se departe... îmbătați de farmecul și surprizele călătoriei. VLAHUȚĂ, O. A. III 13. DLRLC
    • 2.1. Ceea ce provoacă o bucurie neașteptată, o plăcere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: bucurie plăcere
      • format_quote Ți-am preparat o surpriză: am studiat o bucată. CARAGIALE, M. 193. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.