opțiuni
  • info

18 definiții pentru mirare

din care

Explicative DEX

MIRARE, mirări, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira1.

MIRARE, mirări, s. f. Faptul de a (se) mira. 1. Nedumerire; surprindere. ◊ Loc. adj. și adv. De mirare = surprinzător, uimitor. ◊ Expr. N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... (Pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. 2. (Înv.) Admirație. ◊ Loc. adj. (Vrednic) de mirare = care merită admirație; minunat, admirabil. – V. mira1.

mirare sf [...

MIRARE s. f. Fa...

mirare f. 1. sur...

miráre f. Acțiunea...

a-mirare $#...

mierare sf ...

A-MIRARE(A) (...

MIERARE s. f. #...

Ortografice DOOM

mirare s. f.,...

mirare s. f., #...

mirare s. f., g.-...

Sinonime

MIRARE s. nedumer...

MIRARE s. v. $adm...

MIRARE s. nedum...

mirare s. v. ...

Tezaur

MIRARE s. f. Fapt...

MIERÁRE s. f. v. @...

Intrare: mirare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mirare
  • mirarea
plural
  • mirări
  • mirările
genitiv-dativ singular
  • mirări
  • mirării
plural
  • mirări
  • mirărilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mierare
  • mierarea
plural
  • mierări
  • mierările
genitiv-dativ singular
  • mierări
  • mierării
plural
  • mierări
  • mierărilor
vocativ singular —
plural —
a-mirare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
a-mirarea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mirare, mirărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) mira. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Nedumerire, surprindere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: nedumerire surprindere
      • format_quote Un copil salută. El pricepe. Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, V. 59. DLRLC
      • format_quote Dar ce zgomot se aude?... Toți se iută cu mirare și nu știu de unde vine. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială De mirare = surprinzător, uimitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: surprinzător uimitor
        • format_quote Nu știau ce să zică, pentru că în adevăr era și lucru de mirare! CREANGĂ, P. 229. DLRLC
        • format_quote Dar, cu slabele-ți mijloace, faptele-ți sînt de mirare. ALEXANDRESCU, M. 15. DLRLC
        • format_quote Avea o ținere-de-minte foarte de mirare. GORJAN, H. I 13. DLRLC
      • chat_bubble N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să... DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote N-ar fi de mirare să-l vedem deschizînd două-trei afaceri scandaloase. C. PETRESCU, C. V. 131. DLRLC
        • format_quote N-ar fi de mirare să se ridice și cei de-aici. REBREANU, R. II 66. DLRLC
      • chat_bubble popular A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: mira
        • format_quote Așa-i că vi-i de-a mirare? grăiește el rîzînd. SADOVEANU, O. VIII 189. DLRLC
        • format_quote Mi-i de-a mirarea de unde ai să-l iei, dacă n-are ființă pe lume. CREANGĂ, P. 194. DLRLC
    • 1.2. învechit Admirație, prețuire, stimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: admirație prețuire stimă
      • format_quote Tineret [ieșit din școlile Ardealului] cu mare curaj și mare iubire de neamul romînesc! Multă mirare insufla pribegilor spectacolul frăției curate. RUSSO, O. 56. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.