19 definiții pentru stătut

din care

Explicative DEX

STĂTUT, -Ă, stătuți, -te, adj. 1. Care nu mai este proaspăt (și a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat. ♦ Fig. (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat în vârstă. 2. (Înv.) Istovit, vlăguit. – V. sta.

STĂTUT, -Ă, stătuți, -te, adj. 1. Care nu mai este proaspăt (și a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); clocit; (despre aer) închis, stricat, viciat. ♦ Fig. (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat în vârstă. 2. (Înv.) Istovit, vlăguit. – V. sta.

stătut1 $#sn...

stătut2, ~ă ...

STĂTUT, -Ă, $stăt...

@STĂTUT ~tă (~ți, ~...

stătut a. 1. ce ...

stătút, -ă adj. (d...

Ortografice DOOM

stătut adj. #m....

stătut adj. #m....

stătut adj. m., p...

Argou

stătut, -ă, $stătu...

Sinonime

STĂTUT adj. 1. ...

STĂTUT adj. v. $e...

STĂTUT adj. @1....

stătut adj. #v....

Antonime

Stătut ≠ proaspăt...

Regionalisme / arhaisme

stătut, $stătute...

stătút, $stătuturi...

stătut, $stătutur...

stătut, stătuturi, (stătământ), s.n. – Casa, curtea cu acareturile, dar și grădina de lângă casă (Dăncuș 2010): „O șădzut în stătutu lor” (Papahagi 1925; Săpânța). -Din sta „a locui” (< lat. stare) + -tut.

Intrare: stătut
stătut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stătut
  • stătutul
  • stătutu‑
  • stătu
  • stătuta
plural
  • stătuți
  • stătuții
  • stătute
  • stătutele
genitiv-dativ singular
  • stătut
  • stătutului
  • stătute
  • stătutei
plural
  • stătuți
  • stătuților
  • stătute
  • stătutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stătut, stătuadjectiv

  • 1. Care nu mai este proaspăt (și a căpătat un miros, un gust sau un aspect neplăcut caracteristic); (despre aer) închis, stricat, viciat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un fluviu se revărsa, rupînd lunci negre, dîmburi, repezind la vale ape stătute, fără o zare în ele. CAMILAR, N. I 267. DLRLC
    • format_quote Mă privea cu ochi buni, verzi ca apele stătute. SADOVEANU, O. VIII 172. DLRLC
    • format_quote E cald, un aer stătut și îmbîcsit. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni, mai ales despre persoane necăsătorite) Înaintat în vârstă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bătrân
      • format_quote După ce avea acum și moară, să gîndește să să însoare, că era holtei cam stătut. RETEGANUL, P. IV 29. DLRLC
      • format_quote Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. CREANGĂ, P. 139. DLRLC
      • format_quote Dar acum sînt om stătut, Și pățit și priceput, Și văd bine că-i dat mie Ca să mor în haiducie. ALECSANDRI, P. P. 254. DLRLC
      • format_quote figurat Merii stătuți din mijlocul grădinii. CONTEMPORANUL, VII 482. DLRLC
  • 2. învechit Istovit, obosit, vlăguit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Parcă-s eu de vină dacă-s caii stătuți de drum. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
    • format_quote Sudori de sînge curgea de pe fețele romînilor, atît muncise în cursul zilei și atît erau de stătuți de osteneală seara. ISPIRESCU, M. V. 26. DLRLC
etimologie:
  • vezi sta DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.