18 definiții pentru strangula

din care

Explicative DEX

STRANGULA, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangula vb. I] – Din lat. strangulare.

STRANGULA, strangulez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. Tranz. A înăbuși, a sufoca. 3. Tranz. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. [Var.: ștrangula vb. I] – Din lat. strangulare.

strangula [#At:...

STRANGULA, $stran...

STRANGULA vb. I. 1. tr., refl. A (se) sugruma, a (se) gîtui. 2. tr. A înăbuși, a sufoca. 3. tr. A reduce diametrul unei conducte. [P.i. -lez. / < lat. strangulare].

STRANGULA vb....

A STRANGULA ~ez ...

@A SE STRANGULA mă ...

strangulà v. a str...

ȘTRANGULA vb. I v. strangula.

ȘTRANGULA vb. I v. strangula.

ștrangula v...

*stranguléz v. tr....

Ortografice DOOM

strangula (a ~) #...

strangula (a ~)...

strangula vb., in...

Etimologice

@strangula (-lez, ...

Sinonime

STRANGULA vb. @1....

STRANGULA vb. @...

Intrare: strangula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strangula
  • strangulare
  • strangulat
  • strangulatu‑
  • strangulând
  • strangulându‑
singular plural
  • strangulea
  • strangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strangulez
(să)
  • strangulez
  • strangulam
  • strangulai
  • strangulasem
a II-a (tu)
  • strangulezi
(să)
  • strangulezi
  • strangulai
  • strangulași
  • strangulaseși
a III-a (el, ea)
  • strangulea
(să)
  • stranguleze
  • strangula
  • strangulă
  • strangulase
plural I (noi)
  • strangulăm
(să)
  • strangulăm
  • strangulam
  • strangularăm
  • strangulaserăm
  • strangulasem
a II-a (voi)
  • strangulați
(să)
  • strangulați
  • strangulați
  • strangularăți
  • strangulaserăți
  • strangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • strangulea
(să)
  • stranguleze
  • strangulau
  • strangula
  • strangulaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrangula
  • ștrangulare
  • ștrangulat
  • ștrangulatu‑
  • ștrangulând
  • ștrangulându‑
singular plural
  • ștrangulea
  • ștrangulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrangulez
(să)
  • ștrangulez
  • ștrangulam
  • ștrangulai
  • ștrangulasem
a II-a (tu)
  • ștrangulezi
(să)
  • ștrangulezi
  • ștrangulai
  • ștrangulași
  • ștrangulaseși
a III-a (el, ea)
  • ștrangulea
(să)
  • ștranguleze
  • ștrangula
  • ștrangulă
  • ștrangulase
plural I (noi)
  • ștrangulăm
(să)
  • ștrangulăm
  • ștrangulam
  • ștrangularăm
  • ștrangulaserăm
  • ștrangulasem
a II-a (voi)
  • ștrangulați
(să)
  • ștrangulați
  • ștrangulați
  • ștrangularăți
  • ștrangulaserăți
  • ștrangulaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrangulea
(să)
  • ștranguleze
  • ștrangulau
  • ștrangula
  • ștrangulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

strangula, strangulezverb

tranzitiv
  • 1. reflexiv A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Sufoca, înăbuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Evantia, frămîntînd între degete un colț de batistă, începu cu vocea stinsă, întretăiată de emoția care o strangula. BART, E. 349. DLRLC
    • 2.1. figurat A împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). DLRLC MDN '00
  • 3. A micșora lățimea secțiunii de curgere a unui fluid într-o conductă, pe cursul unei ape etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.