opțiuni
  • info

12 definiții pentru gâtui

din care

Explicative DEX

GÂTUI, gâtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui.

GÂTUI, gâtui, vb. IV. 1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma. 2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. – Gât + suf. -ui.

gâtui [At: CO...

A GÂTUI gâtui $tr...

gâtuì v. a strânge...

GÎTUI, gîtui, ...

gîtuĭ, a -í v. ...

Ortografice DOOM

gâtui (a ~) vb....

gâtui (a ~) #vb...

gâtui vb., ind. ș...

gîtui (ind. #pr...

Sinonime

GÂTUI vb. 1. v....

GÎTUI vb. 1. ...

Intrare: gâtui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâtui
  • gâtuire
  • gâtuit
  • gâtuitu‑
  • gâtuind
  • gâtuindu‑
 singular plural
  • gâtuie
  • gâtuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâtui
 (să)
  • gâtui
  • gâtuiam
  • gâtuii
  • gâtuisem
a II-a (tu)
  • gâtui
 (să)
  • gâtui
  • gâtuiai
  • gâtuiși
  • gâtuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâtuie
 (să)
  • gâtuie
  • gâtuia
  • gâtui
  • gâtuise
plural I (noi)
  • gâtuim
 (să)
  • gâtuim
  • gâtuiam
  • gâtuirăm
  • gâtuiserăm
  • gâtuisem
a II-a (voi)
  • gâtuiți
 (să)
  • gâtuiți
  • gâtuiați
  • gâtuirăți
  • gâtuiserăți
  • gâtuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâtuie
 (să)
  • gâtuie
  • gâtuiau
  • gâtuiră
  • gâtuiseră
gâtui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRLC
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • gâtui
  • gâtuire
  • gâtuit
  • gâtuitu‑
  • gâtuind
  • gâtuindu‑
 singular plural
  • gâtuiește
  • gâtuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • gâtuiesc
 (să)
  • gâtuiesc
  • gâtuiam
  • gâtuii
  • gâtuisem
a II-a (tu)
  • gâtuiești
 (să)
  • gâtuiești
  • gâtuiai
  • gâtuiși
  • gâtuiseși
a III-a (el, ea)
  • gâtuiește
 (să)
  • gâtuiască
  • gâtuia
  • gâtui
  • gâtuise
plural I (noi)
  • gâtuim
 (să)
  • gâtuim
  • gâtuiam
  • gâtuirăm
  • gâtuiserăm
  • gâtuisem
a II-a (voi)
  • gâtuiți
 (să)
  • gâtuiți
  • gâtuiați
  • gâtuirăți
  • gâtuiserăți
  • gâtuiseți
a III-a (ei, ele)
  • gâtuiesc
 (să)
  • gâtuiască
  • gâtuiau
  • gâtuiră
  • gâtuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

gâtui, gâtuiverb

  • 1. tranzitiv A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: strangula sugruma
    • format_quote Nu-i rămînea decît să sară la ea și s-o gîtuie, să-i sucească gîtul ca la un pui de vrabie. SLAVICI, O. I 342. DLRLC
    • format_quote Cît pe ce erai să mă gîtui, jupîneșică. CREANGĂ, P. 120. DLRLC
    • format_quote figurat Erai gîtuit de emoție. PAS, Z. I 70. DLRLC
    • format_quote figurat Femeia a dat să se scoale, să fugă, ori să răspundă. Dar, gîtuită de-o teamă năprasnică, a venit mototol la loc. POPA, V. 317. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A împiedica un proces în dezvoltarea lui. DLRLC
    sinonime: împiedica înăbuși
    • format_quote Acolo unde critica de jos este gîtuită, sub o formă sau alta, apar atitudini tolerante față de lipsuri, lăudăroșenie, îngîmfare, automulțumire. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 51. DLRLC
  • 3. reflexiv A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. DEX '09 DEX '98
    sinonime: îngusta
etimologie:
  • Gât + -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.