33 de definiții pentru spirit

din care

Explicative DEX

SPIRIT, spirite, s. n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; p. ext. minte, rațiune, intelect. ♦ Inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ♦ (În filosofia idealistă și în concepțiile religioase) Element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (În concepțiile religioase) Ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă. 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoană care posedă cunoștințe (și se manifestă) în foarte multe domenii. 3. (La pl.) Societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică. 4. Mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate. ◊ Loc. prep. În spiritul... = în concordanță cu... 5. Caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. Înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva. 7. Glumă, anecdotă, banc. II. Semn grafic în scrierea greacă care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației. – Din lat. spiritus, it. spirito.

spirit sn [#...

SPIRIT, spirite, s. n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; p. ext. minte, rațiune, intelect. ♦ Inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie. ◊ Expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor. ♦ (În filozofia idealistă și în concepțiile religioase) Element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul (1). ♦ (În concepțiile religioase) Ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă. 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc. ◊ Spirit universal (sau enciclopedic) = persoană care posedă cunoștințe (și se manifestă) în foarte multe domenii. 3. (La pl.) Societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică. 4. Mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate. ◊ Loc. prep. În spiritul... = în concordanță cu... 5. Caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva. ♦ Sensul real a ceva. Spiritul legilor. 6. Înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva. 7. Glumă, anecdotă, banc. II. Semn grafic în scrierea greacă care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației. – Din lat. spiritus, it. spirito.

SPIRIT, (@2, 3, 5...

SPIRIT s.n. I. 1. Factor ideal al existenței (opus materiei); totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință. 2. Inteligență; imaginație. 3. (În superstiții) Ființă imaterială, supranaturală. 4. Mod, fel de manifestare, de gîndire. 5. Glumă, anecdotă. ♦ Vorbă de duh; ironie. ♦ A face spirite = a glumi. 6. Caracter specific a ceva. ♦ Sensul real a ceva. II. Semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță din punctul de vedere al aspirației sunetul căruia i se adaugă. [< lat. spiritus, cf. it. spirito, fr. esprit].

SPIRIT s. n. ...

SPIRIT ~e n. 1)...

spirit n. 1. sub...

*spirít n. pl. e...

spiret sn #...

spirt2 sn...

sprit sn #vz...

*ASPIRARE, *@ASPI...

ASPRU1 adj. ...

Ortografice DOOM

spirit s. n.,...

spirit s. n., (...

spirit s. n., (pe...

Etimologice

spirit (-te), #s....

Enciclopedice

SPIRIT (< lat.,...

@LES BEAUX ESPRITS S...

MENS AGITAT MOLEM ...

MENS DIVINIOR (#la...

Sinonime

SPIRIT s. 1. v....

SPIRIT s. v. $aer...

SPIRIT s. 1. ...

spirit s. v. ...

Expresii și citate

@Home-keeping yout h...

@Il vaut mieux perdr...

@Les beaux esprits s...

Mens agitat molem ...

Mens divinior (lat...

@Potius amicum, quam...

@Quand on court aprè...

Intrare: spirit
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spirit
  • spiritul
  • spiritu‑
plural
  • spirite
  • spiritele
genitiv-dativ singular
  • spirit
  • spiritului
plural
  • spirite
  • spiritelor
vocativ singular
plural
spiret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sprit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spirit, spiritesubstantiv neutru

  • 1. Factor ideal al existenței (opus materiei). DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. prin extensiune Intelect, minte, rațiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Patrimoniul de progres a fost din domeniul spiritului. SADOVEANU, E. 62. DLRLC
      • format_quote Știința nouă, întemeindu-se pe conceptul legilor spiritului, pe observație, experiență, calcul, a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. DLRLC
    • 1.2. Capacitate de imaginație. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote M-a scos din sărite atîta sărăcie de spirit într-o discuție. CAMIL PETRESCU, U. N. 17. DLRLC
      • format_quote Nimeni, după dînsa, ca dînsa nu a avut frumusețe, spirit, talente. BOLINTINEANU, O. 271. DLRLC
      • chat_bubble (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: inteligent
        • format_quote N-am avut o prea bună părere despre așa-zișii oameni de spirit. CAMIL PETRESCU, U. N. 148. DLRLC
        • format_quote Egumenul era un om cu spirit. BOLINTINEANU, O. 434. DLRLC
        • format_quote Era un tînăr de spirit, avînd toate calitățile și toate defectele juneții. NEGRUZZI, S. I 110. DLRLC
    • 1.3. filozofie (În filozofia idealistă și în concepțiile religioase) Element considerat ca factor de bază al Universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul. DEX '09 DLRLC
      • format_quote [După Platon] în afară de lumea noastră există o lume ideală, transcendentă, lumea esențelor pure și ideale ale lucrurilor. Omul a trăit în această lume ideală, unde el a fost numai spirit pur, fără materie. Din această lume ideală a spiritului pur, omul cade pe pămînt. GHEREA, ST. CR. II 19. 10. DLRLC
    • 1.4. (În concepțiile religioase) Ființă imaterială, supranaturală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: duh
      • 1.4.1. în superstiții Arătare, fantomă, stafie, strigoi. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Nu pot să-mi închipui că a venit un spirit, o fantomă, a intrat noaptea în casa de fier a laboratorului. BARANGA, I. 207. DLRLC
  • 2. Persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • format_quote Fiind un spirit tiranic, ținea să facă după cum voia el. ANGHEL, PR. 82. DLRLC
    • format_quote Această dezvoltare intelectuală a dat naștere unor spirite alese, unor talente mari. GHEREA, ST. CR. II 218. DLRLC
    • format_quote Lucrul nou, neuzitat, deșteaptă totdeauna răutatea spiritelor mici. ALECSANDRI, S. 38. DLRLC
    • 2.1. Spirit universal (sau enciclopedic) = persoană care posedă cunoștințe (și se manifestă) în foarte multe domenii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pe atunci era vremea (și nevoia) spiritelor universale: Alecsandri face politică, scoate reviste, culege literatura populară, e director de teatru, scrie în toate genurile literare, în versuri și în proză, se ocupă cu gramatica etc. IBRĂILEANU, SP. CR. 156. DLRLC
  • 3. (la) plural Societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spiritele erau ațîțate. SADOVEANU, O. I 419. DLRLC
    • format_quote În Moldova... apăsarea spiritelor fu mai blîndă. KOGĂLNICEANU, la IBRĂILEANU, SP. CR. 17. DLRLC
  • 4. Mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Greșeli care nu au nimic comun cu spiritul dialectic de critică. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/6. DLRLC
    • format_quote Spiritul milităresc i-a pătruns atît de adînc în fire, încît dezertarea, din orice motiv, i se părea o crimă neiertată. REBREANU, P. S. 84. DLRLC
    • format_quote În orașele mari... spiritul public e veșnic pus în mișcare de o noutate emoționantă. VLAHUȚĂ, O. A. 245. DLRLC
    • format_quote Grecii și latinii... prefac [civilizația egipteană] după spiritul lor. RUSSO, O. 66. DLRLC
    • 4.1. Spirit de partid (sau partinic) = conștiința apartenenței politice la partidul clasei muncitoare, conformitate cu linia, cu teoria, cu ideologia partidului; disciplină de partid. DLRLC
      • format_quote Spirit de partid... înseamnă luarea unei atitudini clare, hotărîte, fără echivoc, de partea proletariatului, de partea cauzei sale. LUPTA DE CLASĂ, 1949, nr. 4, 53. DLRLC
      • format_quote Spiritul de partid în arta realismului socialist ne ajută să alegem și să redăm acel material luat din viață care duce la dezvăluirea tipicului. V. ROM. mai 1953, 200. DLRLC
    • 4.2. Spirit de clasă = conștiința apartenenței la o anumită clasă socială. DLRLC
    • 4.3. Spirit de grup (sau de castă, de cerc, de gașcă etc.) = tendință de a acționa pe ascuns, în grup restrâns, în afara intereselor colectivității (și împotriva lor), pentru realizarea unor interese strict personale sau de grup. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune prepozițională În spiritul... = în concordanță cu... DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
      • format_quote Nu numai masa membrilor de partid, dar întreaga clasă muncitoare trebuie educată în spiritul luptei de clasă. REZ. HOT. I 23. DLRLC
      • chat_bubble În spiritul vremii = în conformitate cu modul de a gândi, cu concepția unei colectivități sociale într-un moment istoric dat. DLRLC
      • chat_bubble În spirit critic și autocritic = ținând seama de critică și de autocritică. DLRLC
  • 5. Caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Spiritul unei limbi. DLRLC
    • 5.1. Sensul real a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Spiritul legilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A te adăpa din izvorul artei populare înseamnă a-ți însuși spiritul însuși al creației populare. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 2/4. DLRLC
  • 6. Înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spiritul de omenie și de dreptate. SADOVEANU, E. 24. DLRLC
    • format_quote Scarlat dă dovadă de spirit întreprinzător. C. PETRESCU, Î. II 67. DLRLC
    • format_quote Spiritul lui de observație... îl făcu să înțeleagă cît e de greu să răzbați și să ajungi a însemna ceva între ai tăi cînd ești atît de sărac. VLAHUȚĂ, O. A. 101. DLRLC
    • format_quote A fi un bun ministru... se cere... S-ai spiritul de cîrmă: prin mare socotire Să-ntîmpini orice rele, orice nemulțumire. BOLINTINEANU, O. 135. DLRLC
  • 7. Anecdotă, banc, glumă, ironie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vai ce tip afectat și cum ține să facă spirite cu orice preț. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
    • chat_bubble A face spirite = glumi. DN
      sinonime: glumi
  • 8. Semn grafic în scrierea greacă care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.