16 definiții pentru ironie

din care

Explicative DEX

IRONIE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia.

IRONIE, ironii, s. f. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Expr. Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. – Din fr. ironie, lat. ironia.

ironie sf [...

IRONIE, ironii,...

IRONIE s.f. 1. Cuvînt, frază conținînd o ușoară batjocură, folosind semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare. ◊ Ironia soartei = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întîmplării. 2. Categorie estetică și filozofică desemnînd expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ♦ Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. [Gen. -iei. / < fr. ironie, cf. it., lat. ironia, gr. eironeia – întrebare].

IRONIE s. f. ...

IRONIE ~i f. Vo...

ironie f. 1. bat...

*ironíe f. (vgr. $...

Ortografice DOOM

ironie s. f.,...

ironie s. f., #...

ironie s. f., art...

Jargon

ironie (gr. $eir...

IRONIE (< fr. $iro...

Argou

IRONIE bășcălie, h...

Sinonime

IRONIE s. persifl...

IRONIE s. persi...

Intrare: ironie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ironie
  • ironia
plural
  • ironii
  • ironiile
genitiv-dativ singular
  • ironii
  • ironiei
plural
  • ironii
  • ironiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ironie, ironiisubstantiv feminin

  • 1. Vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote E dușman al vorbelor de prisos. Brusc și drept. Simplicitate sănătoasă, demnitate bărbătească, ironie lipsită de răutate. SADOVEANU, E. 242. DLRLC
    • format_quote Maria îi răspunse cu o ironie înmuiată de tristețea ochilor negri, mari. CAMIL PETRESCU, N. 138. DLRLC
    • format_quote Dispreț, ironii și ură întîlneau pretutindenea. BART, E. 302. DLRLC
    • chat_bubble Ironia sorții = joc neașteptat al întâmplării. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Categorie estetică și filozofică desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. DN
    • 2.1. Figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.