opțiuni
  • info

17 definiții pentru spaimă

din care

Explicative DEX

SPAIMĂ, spaime, s. f. 1. Teamă puternică și violentă provocată de o emoție, de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ◊ Loc. adj. și adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ◊ Loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ◊ Expr. A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu spaima-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare. ♦ (Pop.) Frică bolnăvicioasă; nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec.

spaimă sf ...

SPAIMĂ, spaime, s. f. 1. Emoție puternică și violentă provocată de ceva neprevăzut și primejdios; groază. ◊ Loc. adj. și adv. De spaimă = înfiorător, îngrozitor; extraordinar, neobișnuit. ◊ Loc. vb. A băga spaima (în cineva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. ◊ Expr. A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). A trăi cu frica-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare ♦ (Pop.) Frică bolnăvicioasă, nevroză. 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. – Et. nec.

SPAIMĂ, spaime,...

SPAIMĂ ~e f. 1)...

spaimă f. frică ma...

spáĭmă f., pl. e...

Ortografice DOOM

spaimă s. f.,...

spaimă s. f., #...

spaimă s. f., g.-...

spaimă, -me.

Etimologice

spaimă (-me), #s....

Argou

@de spaimă / speriat...

Sinonime

SPAIMĂ s. v. $gro...

SPAIMĂ s. v. $lip...

SPAIMĂ s. groaz...

spaimă s. v. ...

Intrare: spaimă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spaimă
  • spaima
plural
  • spaime
  • spaimele
genitiv-dativ singular
  • spaime
  • spaimei
plural
  • spaime
  • spaimelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spaimă, spaimesubstantiv feminin

  • 1. Teamă puternică și violentă provocată de o emoție, de ceva neprevăzut și primejdios. DEX '09 DLRLC
    sinonime: groază teamă
    • format_quote Balaurul... plesnea din coadă, de te luau fiori de spaimă. ISPIRESCU, L. 200. DLRLC
    • format_quote Cătră sară, ajungînd moșneagul și cu purcelul acasă, pe babă o și apucă un tremur de spaimă și începe a se văicăra. CREANGĂ, P. 84. DLRLC
    • format_quote Mulți durară, după vremuri, peste Dunăre vrun pod De-au trecut cu spaima lumii și mulțime de norod. EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • format_quote Sărmana!... era leșinată de spaimă. ALECSANDRI, T. I 423. DLRLC
    • format_quote poetic Se pare că furtuna ridică al ei glas, Că vîntul trece-n spaimă pe-al mărilor talaz. EMINESCU, O. I 94. DLRLC
    • 1.1. popular Frică bolnăvicioasă. DEX '09 DLRLC
      sinonime: frică nevroză
      • format_quote Nu e bine... să apună soarele pe hainele copilului, că apoi capătă spaimă. MARIAN, NA. 333. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală locuțiune adverbială De spaimă = extraordinar, neobișnuit, înfiorător, îngrozitor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: extraordinar neobișnuit înfiorător îngrozitor
      • format_quote Bădie Gheorghe, am avut o vedenie de spaimă. SADOVEANU, P. M. 126. DLRLC
      • format_quote Îndată purcese ca un duh de spaimă îmboldit de fierbințeala frigurilor. NEGRUZZI, S. I 66. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A băga (sau a da) spaima (în cineva) (sau, mai rar, a da spaimă cuiva) = a înfricoșa, a înspăimânta (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înfricoșa înspăimânta
      • format_quote Într-o întindere dreaptă și goală, orice arătare neobișnuită dă spaimă acestor paseri sfioase. SADOVEANU, O. L. 29. DLRLC
      • format_quote Dă spaima-n vrăbii, latră-n vînt. Își face mendrele; eu cînt Și codrul lin răsună. IOSIF, PATR. 16. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A da spaima în cineva = a se înfricoșa, a se înspăimânta. DEX '09 DEX '98
      sinonime: înfricoșa înspăimânta
    • chat_bubble A intra spaima în cineva, se spune când cineva e mereu înspăimântat, se sperie ușor (după ce a trecut printr-o sperietură mare). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Cînd intră spaima în oi, degeaba toată munca. ISPIRESCU, L. 397. DLRLC
    • chat_bubble A trăi cu spaima-n sân = a fi stăpânit continuu de frică. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Vorbi întîi cu logofătul Bumbu, care mărturisi că trăiește cu spaima-n sîn. REBREANU, R. II 11. DLRLC
    • chat_bubble A trage o spaimă = a trece printr-o sperietură mare. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A lua spaima cuiva = a se teme de cineva, a fi îngrozit, terorizat de cineva. DLRLC
      sinonime: teme
    • chat_bubble A-și face spaimă = a se speria, a se îngrozi. DLRLC
      sinonime: speria îngrozi
      • format_quote Jugani spaimă că-și făcea. TEODORESCU, P. P. 689. DLRLC
  • 2. Ființă, lucru, fenomen care înfricoșează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Omul acesta e spaimă. SADOVEANU, O. I 437. DLRLC
    • format_quote Genarul încălecă și zbură ca spaima cea bătrînă în urma fugiților. EMINESCU, L. P. 180. DLRLC
    • format_quote Fura statul și era spaima oamenilor cînd venea cu toboșarul după el, pentru bir. PAS, Z. I 153. DLRLC
    • format_quote Iaca și codrul Grumăzeștilor, grija negustorilor și spaima ciocoilor. CREANGĂ, P. 119. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.