opțiuni
  • info

22 de definiții pentru semeți

din care

Explicative DEX

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumeți vb. IV] – Din semeț.

SEMEȚI, semețesc, vb. IV. Refl. 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. 2. A prinde curaj, a îndrăzni; a căpăta încredere. [Var.: (reg.) sumeți vb. IV] – Din semeț.

semeți [At: (...

SEMEȚI, $semețesc...

@A SE SEMEȚI mă ~e...

semețì v. a deveni...

SUMEȚI vb. IV v. semeți.

SUMEȚI vb. IV v. semeți.

sămeți v #v...

simeți v #v...

sumeți1 $v...

sumeți2 $v...

SUMEȚI vb. IV #...

sumețì v. a se sem...

semețésc (Munt) și...

Ortografice DOOM

!semeți (a se ~) ...

!semeți @(a se ~)...

semeți vb., ind. ...

semețesc, -țeam 1 imp.

Etimologice

@semeți (-țesc, -'...

Sinonime

SEMEȚI vb. v. $în...

SEMEȚI vb. v. $ba...

SEMEȚI vb. a se...

semeți vb. v....

Intrare: semeți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • semeți
  • semețire
  • semețit
  • semețitu‑
  • semețind
  • semețindu‑
 singular plural
  • semețește
  • semețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • semețesc
 (să)
  • semețesc
  • semețeam
  • semeții
  • semețisem
a II-a (tu)
  • semețești
 (să)
  • semețești
  • semețeai
  • semețiși
  • semețiseși
a III-a (el, ea)
  • semețește
 (să)
  • semețească
  • semețea
  • semeți
  • semețise
plural I (noi)
  • semețim
 (să)
  • semețim
  • semețeam
  • semețirăm
  • semețiserăm
  • semețisem
a II-a (voi)
  • semețiți
 (să)
  • semețiți
  • semețeați
  • semețirăți
  • semețiserăți
  • semețiseți
a III-a (ei, ele)
  • semețesc
 (să)
  • semețească
  • semețeau
  • semețiră
  • semețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sumeți
  • sumețire
  • sumețit
  • sumețitu‑
  • sumețind
  • sumețindu‑
 singular plural
  • sumețește
  • sumețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sumețesc
 (să)
  • sumețesc
  • sumețeam
  • sumeții
  • sumețisem
a II-a (tu)
  • sumețești
 (să)
  • sumețești
  • sumețeai
  • sumețiși
  • sumețiseși
a III-a (el, ea)
  • sumețește
 (să)
  • sumețească
  • sumețea
  • sumeți
  • sumețise
plural I (noi)
  • sumețim
 (să)
  • sumețim
  • sumețeam
  • sumețirăm
  • sumețiserăm
  • sumețisem
a II-a (voi)
  • sumețiți
 (să)
  • sumețiți
  • sumețeați
  • sumețirăți
  • sumețiserăți
  • sumețiseți
a III-a (ei, ele)
  • sumețesc
 (să)
  • sumețească
  • sumețeau
  • sumețiră
  • sumețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sămeți
  • sămețire
  • sămețit
  • sămețitu‑
  • sămețind
  • sămețindu‑
 singular plural
  • sămețește
  • sămețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sămețesc
 (să)
  • sămețesc
  • sămețeam
  • sămeții
  • sămețisem
a II-a (tu)
  • sămețești
 (să)
  • sămețești
  • sămețeai
  • sămețiși
  • sămețiseși
a III-a (el, ea)
  • sămețește
 (să)
  • sămețească
  • sămețea
  • sămeți
  • sămețise
plural I (noi)
  • sămețim
 (să)
  • sămețim
  • sămețeam
  • sămețirăm
  • sămețiserăm
  • sămețisem
a II-a (voi)
  • sămețiți
 (să)
  • sămețiți
  • sămețeați
  • sămețirăți
  • sămețiserăți
  • sămețiseți
a III-a (ei, ele)
  • sămețesc
 (să)
  • sămețească
  • sămețeau
  • sămețiră
  • sămețiseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • simeți
  • simețire
  • simețit
  • simețitu‑
  • simețind
  • simețindu‑
 singular plural
  • simețește
  • simețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • simețesc
 (să)
  • simețesc
  • simețeam
  • simeții
  • simețisem
a II-a (tu)
  • simețești
 (să)
  • simețești
  • simețeai
  • simețiși
  • simețiseși
a III-a (el, ea)
  • simețește
 (să)
  • simețească
  • simețea
  • simeți
  • simețise
plural I (noi)
  • simețim
 (să)
  • simețim
  • simețeam
  • simețirăm
  • simețiserăm
  • simețisem
a II-a (voi)
  • simețiți
 (să)
  • simețiți
  • simețeați
  • simețirăți
  • simețiserăți
  • simețiseți
a III-a (ei, ele)
  • simețesc
 (să)
  • simețească
  • simețeau
  • simețiră
  • simețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

semeți, semețescverb

  • 1. A se făli, a se mândri, a se îngâmfa, a-și da importanță; a deveni trufaș, arogant. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: făli mândri îngâmfa
    • format_quote D-apoi, mătușă, nici neguțătorii din alte părți nu sînt mai prejos, s-a semețit străinul. SADOVEANU, D. P. 150. DLRLC
    • format_quote Mulți voinici se potricăliseră semețindu-se cu ușurință că va scoate la capăt o asemenea însărcinare. ISPIRESCU, L. 218. DLRLC
  • 2. A prinde curaj; a căpăta încredere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îndrăzni
    • format_quote Cînd turcii de pe margine văzură trecerea sultanului cu atîta oștire asupra Ungariei, începură a se semeți. BĂLCESCU, O. II 171. DLRLC
etimologie:
  • semeț DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.