14 definiții pentru îngâmfa

din care

Explicative DEX

ÎNGÂMFA, îngâmfez, vb. I. Refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. [Prez. ind. și: (înv.) îngâmf] – În + gâmfa (înv. și reg. „a se umfla” < lat.).

îngâmfa [At:...

ÎNGÂMFA, îngâmf, vb. I. Refl. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. [Prez. ind. și: (înv.) îngâmfez] – În + gâmfa (înv. și reg. „a se umfla” < lat.).

@A SE ÎNGÂMFA mă în...

îngâmfi v #...

ÎNGÎMFA, $îngîmf...

îngânfà v. a se um...

îngînf (mă), a @-...

Ortografice DOOM

îngâmfa (a se ~) ...

!îngâmfa @(a se ~...

îngâmfa vb., ind....

îngîmfa (ind. #p...

Sinonime

ÎNGÂMFA vb. a se ...

ÎNGÎMFA vb. a s...

Intrare: îngâmfa
îngâmfa1 (1 -fez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngâmfa
  • ‑ngâmfa
  • îngâmfare
  • ‑ngâmfare
  • îngâmfat
  • ‑ngâmfat
  • îngâmfatu‑
  • ‑ngâmfatu‑
  • îngâmfând
  • ‑ngâmfând
  • îngâmfându‑
  • ‑ngâmfându‑
singular plural
  • îngâmfea
  • ‑ngâmfea
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngâmfez
  • ‑ngâmfez
(să)
  • îngâmfez
  • ‑ngâmfez
  • îngâmfam
  • ‑ngâmfam
  • îngâmfai
  • ‑ngâmfai
  • îngâmfasem
  • ‑ngâmfasem
a II-a (tu)
  • îngâmfezi
  • ‑ngâmfezi
(să)
  • îngâmfezi
  • ‑ngâmfezi
  • îngâmfai
  • ‑ngâmfai
  • îngâmfași
  • ‑ngâmfași
  • îngâmfaseși
  • ‑ngâmfaseși
a III-a (el, ea)
  • îngâmfea
  • ‑ngâmfea
(să)
  • îngâmfeze
  • ‑ngâmfeze
  • îngâmfa
  • ‑ngâmfa
  • îngâmfă
  • ‑ngâmfă
  • îngâmfase
  • ‑ngâmfase
plural I (noi)
  • îngâmfăm
  • ‑ngâmfăm
(să)
  • îngâmfăm
  • ‑ngâmfăm
  • îngâmfam
  • ‑ngâmfam
  • îngâmfarăm
  • ‑ngâmfarăm
  • îngâmfaserăm
  • ‑ngâmfaserăm
  • îngâmfasem
  • ‑ngâmfasem
a II-a (voi)
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
(să)
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
  • îngâmfarăți
  • ‑ngâmfarăți
  • îngâmfaserăți
  • ‑ngâmfaserăți
  • îngâmfaseți
  • ‑ngâmfaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngâmfea
  • ‑ngâmfea
(să)
  • îngâmfeze
  • ‑ngâmfeze
  • îngâmfau
  • ‑ngâmfau
  • îngâmfa
  • ‑ngâmfa
  • îngâmfaseră
  • ‑ngâmfaseră
îngâmfa2 (1 -f) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngâmfa
  • ‑ngâmfa
  • îngâmfare
  • ‑ngâmfare
  • îngâmfat
  • ‑ngâmfat
  • îngâmfatu‑
  • ‑ngâmfatu‑
  • îngâmfând
  • ‑ngâmfând
  • îngâmfându‑
  • ‑ngâmfându‑
singular plural
  • îngâmfă
  • ‑ngâmfă
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngâmf
  • ‑ngâmf
(să)
  • îngâmf
  • ‑ngâmf
  • îngâmfam
  • ‑ngâmfam
  • îngâmfai
  • ‑ngâmfai
  • îngâmfasem
  • ‑ngâmfasem
a II-a (tu)
  • îngâmfi
  • ‑ngâmfi
(să)
  • îngâmfi
  • ‑ngâmfi
  • îngâmfai
  • ‑ngâmfai
  • îngâmfași
  • ‑ngâmfași
  • îngâmfaseși
  • ‑ngâmfaseși
a III-a (el, ea)
  • îngâmfă
  • ‑ngâmfă
(să)
  • îngâmfe
  • ‑ngâmfe
  • îngâmfa
  • ‑ngâmfa
  • îngâmfă
  • ‑ngâmfă
  • îngâmfase
  • ‑ngâmfase
plural I (noi)
  • îngâmfăm
  • ‑ngâmfăm
(să)
  • îngâmfăm
  • ‑ngâmfăm
  • îngâmfam
  • ‑ngâmfam
  • îngâmfarăm
  • ‑ngâmfarăm
  • îngâmfaserăm
  • ‑ngâmfaserăm
  • îngâmfasem
  • ‑ngâmfasem
a II-a (voi)
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
(să)
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
  • îngâmfați
  • ‑ngâmfați
  • îngâmfarăți
  • ‑ngâmfarăți
  • îngâmfaserăți
  • ‑ngâmfaserăți
  • îngâmfaseți
  • ‑ngâmfaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngâmfă
  • ‑ngâmfă
(să)
  • îngâmfe
  • ‑ngâmfe
  • îngâmfau
  • ‑ngâmfau
  • îngâmfa
  • ‑ngâmfa
  • îngâmfaseră
  • ‑ngâmfaseră
îngâmfi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngâmfa, îngâmfez / îngâmfa, îngâmfverb

  • 1. A se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fiul împăratului era mîndru nevoie mare, fiindcă zîna numai cu dînsul juca... Și unde se rotea pe lîngă dînsa și se îngîmfa ca un curcan. ISPIRESCU, L. 311. DLRLC
    • format_quote Murgul se scula, La stăpîn mergea Și-astfel îi grăia: Stăpîne, stăpîne... Șoimul s-a-ngîmfat Și s-a lăudat Că-n fugă m-o-ntrece. TEODORESCU, P. P. 63. DLRLC
etimologie:
  • În + gâmfa (învechit și regional al lui „a se umfla” din limba latină). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.