opțiuni
  • info

20 de definiții pentru răzbuna

din care

Explicative DEX

RĂZBUNA, răzbun, vb. I. I. 1. Refl. și intranz. A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. ♦ A răscumpăra (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. ♦ (Despre nori) A se împrăștia. 2. Tranz. (În expr.) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. – Pref. răz- + bun.

răzbuna [At:...

RĂZBUNA, răzbun, vb. I. I. 1. Refl. și intranz. A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. ♦ A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. 2. Tranz. A da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. ♦ A răscumpăra (4). II. (Pop.) 1. Refl. (La pers. 3) A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. ♦ (Despre nori) A se împrăștia. 2. Tranz. (În expr.) A răzbuna (pe cineva) de inimă sau (refl.) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. – Răz- + bun.

RĂZBUNA, $răzbun...

A RĂZBUNA răzbun...

@A SE RĂZBUNA mă ră...

răzvuna v #...

răsbunà v. 1. a ...

2) răzbún, a -á ...

Ortografice DOOM

răzbuna (a ~) #vb...

răzbuna (a ~) #...

răzbuna vb., ind....

răzbuna...

răzbun (înv., r...

Sinonime

RĂZBUNA vb. 1. ...

RĂZBUNA vb. v. $a...

RĂZBUNA vb. @1....

răzbuna vb. #v....

Regionalisme / arhaisme

răzbuná, v.r. 1. A...

răzbuna, vb. refl...

Intrare: răzbuna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răzbuna
  • răzbunare
  • răzbunat
  • răzbunatu‑
  • răzbunând
  • răzbunându‑
 singular plural
  • răzbună
  • răzbunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răzbun
 (să)
  • răzbun
  • răzbunam
  • răzbunai
  • răzbunasem
a II-a (tu)
  • răzbuni
 (să)
  • răzbuni
  • răzbunai
  • răzbunași
  • răzbunaseși
a III-a (el, ea)
  • răzbună
 (să)
  • răzbune
  • răzbuna
  • răzbună
  • răzbunase
plural I (noi)
  • răzbunăm
 (să)
  • răzbunăm
  • răzbunam
  • răzbunarăm
  • răzbunaserăm
  • răzbunasem
a II-a (voi)
  • răzbunați
 (să)
  • răzbunați
  • răzbunați
  • răzbunarăți
  • răzbunaserăți
  • răzbunaseți
a III-a (ei, ele)
  • răzbună
 (să)
  • răzbune
  • răzbunau
  • răzbunară
  • răzbunaseră
răzvuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbuna, răzbunverb

  • 1. reflexiv intranzitiv A-și face singur dreptate, pedepsind pe cel de la care a suferit un rău, o nedreptate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A început să se răzbune. DUMITRIU, N. 131. DLRLC
    • format_quote De cînd rămase feciorul de capul lui, a început să se răzbune în toată forma. AGÎRBICEANU, S. P. 14. DLRLC
    • format_quote Bine că te-am prins în mînile mele, să mă răzbun... Vino la luptă. ALECSANDRI, T. I 445. DLRLC
    • format_quote Dar sfîntul Soare ziua-ntreagă Pîndește brîul – l-ar fura, Că lui de mult i-e fata dragă, Iar fata nu vrea să-nțeleagă Și el acum și-ar răzbuna. COȘBUC, P. I 122. DLRLC
    • format_quote A zis dumnezeu... să iasă Moartea la liman, ca să-și răzbune și ea acum pe Ivan. CREANGĂ, P. 323. DLRLC
    • format_quote De cel ce rău îmi face, de cela ce mă-nșală Să nu îmi răzbun eu. ALEXANDRESCU, M. 36. DLRLC
    • 1.1. A-și vărsa focul, mânia, necazul pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Vine acasă supărat din oraș și se răzbună pe mine. DLRLC
  • 2. tranzitiv A da satisfacție cuiva care nu este în măsură să-și facă singur dreptate, pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote S-adună toți vulturii stol... Pe Horea să-l răzbune. BENIUC, V. 113. DLRLC
    • format_quote Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni Și aruncă fierul crunt din mîni: «Te-or răzbuna copiii mei!». COȘBUC, P. I 114. DLRLC
    • format_quote Am răzbunat de nepăsarea ta pe sturzi, pe cocoșari și pe grauri. ODOBESCU, S. III 32. DLRLC
    • 2.1. A răscumpăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răscumpăra
      • format_quote Episodul și mutra lui Cotcodel răzbunau cu prisosință toate supliciile abnegațiilor trecute. C. PETRESCU, A. R. 20. DLRLC
      • format_quote Acuma or răzbuna ei omorul fîrtaților săi. SBIERA, P. 278. DLRLC
  • 3. popular reflexiv unipersonal A se face vreme bună, a se lumina, a se însenina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lumina însenina
    • format_quote A stat ploaia? – Da, acum e frumos, s-a răzbunat. SADOVEANU, O. I 98. DLRLC
    • format_quote Cît stătură ei, afară se răzbunase. ȘEZ. VII 138. DLRLC
    • format_quote Și de se răzbuna cîte-oleacă vremea înspre amiază, răpede, răpede vedeai ceriul iar îmbrobodit cu nouri. CONTEMPORANUL, VI 290. DLRLC
    • 3.1. (Despre nori) A se împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Norii s-au mai răzbunat Spre apus, dar stau grămadă Peste sat. COȘBUC, P. I 223. DLRLC
  • 4. tranzitiv rar Vindeca, însănătoși. DLRLC
    sinonime: vindeca însănătoși
    • format_quote Ia tu coasa de-o cosește, De boală mă mîntuiește Și ia grebla de-o adună Și de boală mă răzbună. ALECSANDRI, P. P. 310. DLRLC
  • chat_bubble popular tranzitiv A răzbuna (pe cineva) de (sau la) inimă sau (reflexiv) a i se răzbuna (cuiva) inima = a (se) înveseli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmbuna înveseli
    • format_quote Cînd te văd, badeo, la lună, inima mi se răzbună. HODOȘ, P. P. 85. DLRLC
    • format_quote Calul bun Și mîndra bună, La inimă mă răzbună. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. DLRLC
etimologie:
  • răz- + bun. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.