opțiuni
  • info

37 de definiții pentru roată (cerc)

din care

Explicative DEX

ROATĂ1, roți, s. f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul. ◊ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotași. ◊ Expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit, nebun. A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face să se desfășoare sau a se desfășura în condiții foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel încât să funcționeze perfect. 2. (Tehn.) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti în jurul unei axe proprii. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata (1), având diverse întrebuințări. ◊ Roata olarului = mașină de lucru rudimentară a olarului, construită dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjește lutul, dând diferite forme oalelor. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere câștigătoare, care este învârtit cu mâna de jucătorul care își încearcă norocul. ◊ Expr. Roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. S-a întors roata = s-a schimbat situația (în defavoarea cuiva); s-a întors norocul (de partea altcuiva). 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată (1), de cerc, de disc. Roată de cașcaval. Roată de frânghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc. ◊ (Adverbial) Ședeau roată în jurul focului. 6. Mișcare circulară; învârtitură, răsucire, rotocol. ◊ Expr. A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri. ♦ Figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea succesivă pe mâini și pe picioare. ◊ Roata morții = acrobație care constă în alergarea în cerc, cu un vehicul, pe pereții (aproape verticali ai) unei construcții special amenajate. ◊ Loc. vb. A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară, folosit în Evul Mediu. [Pl. și: roate] – Lat. rota.

roată1 $sf...

ROATĂ1, roți, s. f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul. ◊ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotași. ◊ Expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit, nebun. A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face să se desfășoare sau a se desfășura în condiții foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel încât să funcționeze perfect. 2. (Tehn.) Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti în jurul unei axe proprii. 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata (1), având diverse întrebuințări. ◊ Roata olarului = mașină de lucru rudimentară a olarului, construită dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjește lutul, dând diferite forme oalelor. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere câștigătoare, care este învârtit cu mâna de jucătorul care își încearcă norocul. ◊ Expr. Roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. S-a întors roata = s-a schimbat situația (în defavoarea cuiva); s-a întors norocul (de partea altcuiva). 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată (1), de cerc, de disc. Roată de cașcaval. Roată de frânghie. ♦ Desen sau contur rotund ca un cerc; disc. 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc. ◊ (Adverbial) Ședeau roată în jurul focului. 6. Mișcare circulară; învârtitură, răsucire, rotocol. ◊ Expr. A da roată = a merge de jur împrejur, a înconjura, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri. ♦ Figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea succesivă pe mâini și pe picioare. ◊ Roata morții = acrobație care constă în alergarea în cerc, cu un vehicul, pe pereții (aproape verticali ai) unei construcții special amenajate. ◊ Loc. vb. A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară, folosit în evul mediu. [Pl. și: roate] – Lat. rota.

ROATĂ1, roți ș...

ROATĂ1 roți f....

roată f. 1. cerc...

1) roátă f., pl. $...

rotă sf #vz...

BUCEA (pl. -c...

BUTE (pl. -bu...

Ortografice DOOM

roată1 (cerc) ...

roată2 (unitat...

roată1 (cerc) #s...

roată (cerc) s. f...

roată, pl. roți...

roată, roți.

Etimologice

roată (roate), #...

Jargon

roată v. @bizant...

roata v. @luncan...

roata femeielor, j...

roata oșenească #v...

roata prin casă #v...

Enciclopedice

ROATĂ, ION (zis și...

ROATA DE JOS, #com...

Argou

roată, $roți #s. f...

@a merge ca un ceaso...

@a pune bețe în roat...

@a răsturna cu roțil...

@cu trei roate la ca...

roată țigănească $...

Sinonime

ROATĂ s. v. $bătă...

ROATĂ s., adv. @1...

roată s. v. B...

ROATĂ s., #adv....

Expresii și citate

@Das fünfte Rad am W...

Regionalisme / arhaisme

roată, roți, s.f....

roată, roți, s.f. – 1. Motiv ornamental la țesături. 2. Dans popular jucat în cerc: „Foaie verde tri scaieți / Să jucăm roata, băieți” (Memoria 2004: 1100). – Lat. rota.

Intrare: roată (cerc)
roată1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roată
  • roata
plural
  • roți
  • roțile
genitiv-dativ singular
  • roți
  • roții
plural
  • roți
  • roților
vocativ singular —
plural —
roată2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roată
  • roata
plural
  • roate
  • roatele
genitiv-dativ singular
  • roate
  • roatei
plural
  • roate
  • roatelor
vocativ singular —
plural —
rotă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

roată, roți / roată, roatesubstantiv feminin

  • 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: rotiță
    • format_quote Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta cu o siguranță mașinală. REBREANU, R. I 13. DLRLC
    • format_quote Drumul era lung și obositor. Roatele căruței scoteau un țipăt ascuțit și se părea că taie auzul. DEMETRESCU, O. 116. DLRLC
    • format_quote [Moș Nichifor] pune roata la loc, vîră leuca, sucește lamba și-o strînge la scară. CREANGĂ, P. 125. DLRLC
    • format_quote Lua stejarul cît de gros, îl îndoia cu mînile și-l făcea obadă de roată. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
    • 1.1. Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotași. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Caii de la roată fură schimbați cu o pereche din cei legați de codîrlă. CAMIL PETRESCU, O. II 286. DLRLC
      • format_quote Cînd sînt două perechi de boi, perechea din urmă se cheamă... boii de la roate, rotași. PAMFILE, A. R. 50. DLRLC
    • chat_bubble A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit, nebun. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Înțeles-ați oare vrun singur cuvînt măcar? Mă tem că hatmanul nostru e cu trei roate la car. HASDEU, R. V. 149. DLRLC
    • chat_bubble A pune (ceva) pe roate sau a merge (ceva) (ca) pe roate = a face să se desfășoare sau a se desfășura în condiții foarte favorabile, a organiza sau a fi bine organizat, astfel încât să funcționeze perfect. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • chat_bubble A pune (cuiva) bețe în roate. DLRLC
    • chat_bubble A fi a cincea roată la car (sau la căruță) = a fi de prisos. DLRLC NODEX
    • chat_bubble (A fi) cât roata carului = (a fi) foarte mare. NODEX
    • chat_bubble A-i lua cuiva boii de la roate = a ruina pe cineva. NODEX
      sinonime: ruina
    • chat_bubble (În construcție cu verbul «a bate» sau cu verbe care sugerează această acțiune) De la roate = foarte tare. DLRLC
      sinonime: strașnic
      • format_quote Să apuci un băț scurt, dar gros și sănătos, și cu acela să începi a mi-o măsura peste spate, știi colea... de la roate. MARIAN, O. I 345. DLRLC
  • 2. tehnică Organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti în jurul unei axe proprii. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Sonda e numai un vuiet de roți. BOGZA, A. Î. 49. DLRLC
    • format_quote Patru oameni stau la roata de la cîrmă. VLAHUȚĂ, R. P. 6. DLRLC
    • format_quote Fîntîna era adîncă și nu avea nici roată, nici cumpănă, ci numai o scară de coborît pînă la apă. CREANGĂ, O. A. 230. DLRLC
    • 2.1. Roata morii = roată, acționată de o apă curgătoare, care pune în mișcare o moară. DLRLC
      • format_quote Am stat la roata morii, Și roata umblă des. COȘBUC, P. I 60. DLRLC
  • 3. Nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata, având diverse întrebuințări. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Unealtă care servește la torsul lânii, cânepii și inului. DLRLC
      • format_quote Roata ședea în mijlocul casei, și canură toarsă nu era pentru bătătură. CREANGĂ, A. 62. DLRLC
      • format_quote La cusut și sărăduit sumane, și mai ales la roată, mă întreceam cu fetele cele mari din tors. CREANGĂ, A. 63. DLRLC
    • 3.2. Roata olarului = mașină de lucru rudimentară a olarului, construită dintr-un disc orizontal fixat pe un arbore rotitor vertical, pe care olarul rotunjește lutul, dând diferite forme oalelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 3.3. Roata norocului = cerc mare, numerotat cu numere câștigătoare, care este învârtit cu mâna de jucătorul care își încearcă norocul. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Se opri în grădina lui Eliade, chiar în fața unei roate a norocului. CAMIL PETRESCU, O. II 113. DLRLC
    • 3.4. Vârtelniță. DLRLC
      sinonime: vârtelniță
    • chat_bubble Roata lumii (sau a vremii) = mersul, succesiunea evenimentelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Cine zice altfel, moșule, decît, vezi dumneata, roata lumii se învîrtește și noi cu dînsa. HOGAȘ, M. N. 67. DLRLC
      • format_quote Ascultînd cu adîncime glasul gîndurilor mele, Uriașa roat-a vremii înapoi eu o întorc și privesc. EMINESCU, O. IV 111. DLRLC
    • chat_bubble S-a întors roata = s-a schimbat situația (în defavoarea cuiva); s-a întors norocul (de partea altcuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 4. Obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată, de cerc, de disc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Roată de cașcaval. Roată de frânghie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Soarele scapăt-acum, iar roata-i s-ascunde sub culme, Vîntul alene cîntînd deasupra pădurii, prin vîrfuri Spune trăite povești din lumile albastre-ale zării. COȘBUC, P. II 63. DLRLC
    • format_quote [Corăbii învechite] trecînd încet ca umbre – țin pînzele umflate În fața lunei care prin ele-atunci străbate, Și-n roată de foc galben stă fața-i ca un semn. EMINESCU, O. I 63. DLRLC
    • 4.1. Desen sau contur rotund ca un cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: disc
  • 5. Figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote (și) adverbial Ședeau roată în jurul focului. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Roate de frunze moarte năvăleau la fereastră. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
    • format_quote metaforic în comparații / la comparativ Una, mai cu moț, a rămas lîngă buduroi să-i înfrunte [pe turci]. Turcii călări, cu fesuri, cu cealmale, mustăcioși, bărboși, roată în jurul ei. STANCU, D. 10. DLRLC
    • format_quote Împrejurul focului, stătură toți roată, pînă tîrziu de tot. BUJOR, S. 136. DLRLC
    • format_quote Făcîndu-se toți roată împrejurul mămăligii, își trase fiecare înspre dînsul partea sa. HOGAȘ, M. N. 195. DLRLC
    • format_quote La un semn dat de zmeul cel cu trei ochi, zmeii se adunară roată pe lingă foc. BOTA, P. 69. DLRLC
    • format_quote Fetele se prind roată, iar în mijlocul horei vornicelul și cu gazda frămîntă pămîntul. SEVASTOS, N. 77. DLRLC
    • format_quote Flăcăi voinici șed roată pe lîngă un foc mare. ALECSANDRI, P. III 234. DLRLC
    • format_quote repetat Oamenii au aprins focuri din paie vechi și mărăcinișuri și s-au strîns roate-roate, zvonind din glasuri cu mare însuflețire. SADOVEANU, M. C. 206. DLRLC
  • 6. Mișcare circulară. DEX '09 DEX '98 NODEX
    sinonime: cerc rotocol răsucire învârtitură
    • format_quote Și fîlfîie deasupra-i, gonindu-se în roate Cu-aripile-ostenite un alb ș-un negru corb. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Paloșul Radului zbură un minut, făcînd roată împrejuru-i, dar săbiile și lăncile îl înconjurau. ODOBESCU, S. I 157. DLRLC
    • format_quote Ghiță se necăjea... Mîna-n chimir că-i punea, De mijloc că-l apuca Vreo trei roate-l învîrtea. TEODORESCU, P. P. 629. DLRLC
    • format_quote Șoimule, șoimuț ușor, Fă-te roată sus în zbor. ALECSANDRI, P. P. 172. DLRLC
    • format_quote Ziulica, ziua toată Își poartă vederea roată, Degeaba că o rotește, Pe mine nu mă zărește. DEȘLIU, M. 31. DLRLC
    • format_quote Negoiță s-a suit într-un dud mare și s-a uitat pretutindeni roată. CARAGIALE, P. 88. DLRLC
    • format_quote Ursane frate! să-ți faci ochirea roată, Și cît îi vedea zare a ta să fie toată! ALECSANDRI, P. A. 164. DLRLC
    • format_quote Ochii roată că-și făcea, Jur prejur că se uita Ș-o fîntînă că-mi zărea. TEODORESCU, P. P. 440. DLRLC
    • format_quote Murgule, coamă rotată, Mai scoate-mă-n deal o dată, Să-mi fac ochișorii roată, Să mă uit în lumea toată, Pe unde-am umblat odată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 314. DLRLC
    • 6.1. Figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea succesivă pe mâini și pe picioare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se țineau de caretă, alergînd după ea, iar cei mai sprinteni se dau tumba sau făceau roata pe lîngă porțile ei. MACEDONSKI, O. III 25. DLRLC
      • format_quote [Atletul] îmbla pe mîni și pe cap și cu picioarele sta în sus... se da de-a roata peste cap. SBIERA, P. 262. DLRLC
    • 6.2. Roata morții = acrobație care constă în alergarea în cerc, cu un vehicul, pe pereții (aproape verticali ai) unei construcții special amenajate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A da roată = a merge de jur împrejur, a da ocol; a descrie unul sau mai multe cercuri (în mers sau în zbor), a face ocoluri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înconjura
      • format_quote Augurul... dă roată prin odaie și... roagă cerul cu stelele și luna. COȘBUC, P. II 192. DLRLC
      • format_quote Vînători de dropii au dat roată, ore, zile și luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi. ODOBESCU, S. III 14. DLRLC
      • format_quote Apoi Corbea ce-mi făcea? În scară picior punea, Pe Roșul încălica Ș-o roată curții că da. Dete-o roată, dete două, Dete, măre, pîn’ la nouă. TEODORESCU, P. P. 531. DLRLC
    • chat_bubble rar A face o roată = a da o fugă; a da o raită. DLRLC NODEX
      sinonime: alerga
      • format_quote Maică, măiculița mea, Fă o roată pîn’ acasă. BIBICESCU, P. P. 327. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A (se) duce de-a roata = a (se) rostogoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      sinonime: rostogoli
      • format_quote O fărîmătură de stîncă se duce de-a roata în vale. GANE, N. I 94. DLRLC
      • format_quote Deasupra sufla furtuna așa de puternic, încît ducea păsările de-a roata în aer. GANE, N. I 91. DLRLC
      • format_quote Știubeiul... se duse de-a roata pînă devale. ȘEZ. III 24. DLRLC
  • 7. Instrument de tortură și execuție de formă circulară, folosit în Evul Mediu. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A trage pe roată. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii